Mesajul IPS Arhiepiscop Nicolae

la Duminica Ortodoxiei 2006

Iubitului cler şi dreptmăritorilor creştini ai sfintei noastre Arhiepiscopii

Prea Cucernici Părinţi,
Iubiţi Credincioşi,

         Biserica Ortodoxă a dedicat prima duminică a Postului Sf. Paşti biruinţei credinţei ortodoxe asupra ereziilor. Această duminică poartă numele de Duminica Ortodoxiei şi fiecare suntem invitaţi să reflectăm şi adâncim sensul acestui cuvânt, ortodoxie.

         Conform traducerii din limba greacă, cuvântul ortodoxie înseamnă dreaptă credinţă sau dreaptă cinstire a lui Dumnezeu. Ceea ce înseamnă că acest cuvânt se referă la modul cum îl mărturisim pe Dumnezeu, dar şi la modul cum îl slăvim pe Dumnezeu. Ortodoxia înseamnă a crede drept, nu în ceva, ci în Cineva, în Hristos ca Dumnezeul cel adevărat revelat lumii; şi înseamnă dreaptă cinstire nu a unui lucru abstract, ci a lui Dumnezeu Celui în Treime: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt.

         Dar Biserica Ortodoxă are nu numai învăţătura dreaptă despre Hristos, ci pe Hristos însuşi ca şi Cap al Bisericii care se dăruieşte tuturor mădularelor, credincioşii. Cunoaşterea adevărului este astfel viaţă şi nu un simplu act intelectual. O spune Mântuitorul însuşi în Rugăciunea arhierească: „Şi aceasta este viaţa veşnică: să te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos pe care l-ai trimis” (Ioan 17, 3). Astfel viaţa ca şi cunoaştere a adevărului se împlineşte în relaţia personală dintre credincios şi Izvorul adevărului, Hristos, prin rugăciune. Biserica a exprimat de la începuturile ei acest adevăr, anume că legea credinţei (lex credendi) îşi află cea mai adecvată exprimare în legea rugăciunii (lex orandi). Ortodoxia este credinţa cea adevărată ce se exprimă plenar în rugăciunea cea adevărată. Rugăciunea este glasul omului care îl caută pe Dumnezeu, glas ce porneşte din adâncul fiinţei lui căutându-L pe Cel ce-i poate descoperi rostul acestei vieţi. Rugăciunea este dăruire către Dumnezeu, acest fapt fiind evident în rugăciunea comunitară ce culminează în Sf. Liturghie. În Sf. Liturghie ne aducem pe noi înşine şi-L cerem pe Hristos care ne poate schimba firea după chipul Lui, chipul cel adevărat al lui Dumnezeu. Prin rugăciune şi prin împărtăşirea cu Trupul şi Sângele Domnului, fiinţa noastră cea dezbinată primeşte puterea de a se recompune şi a se pacifica. În rugăciune, mintea se uneşte cu inima şi întreaga făptură îşi regăseşte unitatea dintru începuturi cu Dumnezeu şi cu lumea.

         Nu poate fi gând mai potrivit pe care să-l adresez preoţilor şi credincioşilor, în această Duminică a Ortodoxiei, decât acela de a crede drept şi de a verifica această credinţă prin rugăciunea cea dreaptă. Şi alătur acestui gând pe acela de a petrece postul Sf. Paşti cu această rugăciune dreaptă care să ne aducă pacea lui Hristos în această perioadă de pregătire pentru praznicul Învierii Domnului.

† NICOLAE