Mesajul IPS Arhiepiscop Nicolae la praznicul Înălţării Sfintei Cruci

Prea Cucernici Părinţi,

Iubiţi Credincioşi,

         Începutul anului bisericesc este marcat în Biserica Ortodoxă de sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci. La 14 septembrie este propriu-zisa sărbătoare, dar şi cele două duminici care încadrează această sărbătoare sunt închinate cinstirii Sf. Cruci.

         La început de an bisericesc, Biserica ne aminteşte îndemnul Mântuitorului: „Oricine voieşte să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-mi urmeze Mie.” (Mc. 8, 34) Este un îndemn adresat libertăţii noastre de a-L urma pe Cel după chipul căruia am fost zidiţi, pe Cel ce a venit să restaureze acest chip. Fiind chipul lui Dumnezeu, chiar întunecat prin păcat, după cum spun Părinţii, omul ascultă îndemnul şi simte că Cel ce îl adresează este cu adevărat Arhetip. Este o chemare la întoarcerea către Dumnezeu, care ne tulbură fiinţa, căci chemarea face să vibreze profunda noastră năzuinţă către absolut, către desăvârşire. Hristos, Dumnezeu adevărat şi om adevărat, se oferă model al acestei întoarceri în mai multe etape.

         Mai întâi, lepădarea de sine, de ego-ul care ne izolează de Dumnezeu şi de semeni, lepădarea de ceea ce considerăm că ne aparţine şi nu putem părăsi. Dar Hristos însuşi, „Dumnezeu fiind în chip, n-a socotit răpire a fi El întocmai cu Dumnezeu, ci S-a deşertat pe Sine, chip de rob luând, făcându-se asemenea oamenilor.” (Filip. 2, 6-7).

         Mai apoi, luarea crucii, asumarea propriei existenţe cu daruri şi neputinţe. Fiecare dintre noi ne apreciem calităţile cu care Dumnezeu ne-a înzestrat, dar ne măsurăm şi slăbiciunile. Luarea crucii înseamnă lupta de a cultiva darul şi de a diminua neputinţa. Iar apoi, urmarea lui Hristos, păşirea pe calea pe care El a deschis-o, primirea filiaţiei divine şi a fraternităţii umane pe care aceasta o implică. Îndemnul revendicator al lui Hristos ne schimbă viaţa şi îi conferă un sens ce poartă amprenta veşniciei, a împlinirii umanităţii noastre în Hristos, Dumnezeu-omul.

         Acest început de an bisericesc este şi cel al încercărilor pe care natura le revarsă asupra omului. Este momentul exprimării acelei fraternităţi cu semenii noştri care suferă. Şi este poate încă un moment să considerăm viaţa noastră din perspectiva veşniciei, a faptului că suntem numai trecători pe acest pământ. Suferinţa şi moartea ne amintesc valoarea vieţii de aici şi a celei veşnice.

         La acest început de an bisericesc, doresc să adresez tuturor preoţilor şi credincioşilor Arhiepiscopiei noastre pace şi bucurii, împreună cu împliniri pastorale în noul an. Îl rugăm pe Dumnezeu să ne binecuvinteze pe toţi şi să ne trimită harul Său.

† NICOLAE