|
||||||||||||||||||||
|
„Osana! Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului, Împăratul lui Israel!” (Ioan 12, 13). Este curios cum mulţimea a ştiut să-l recunoască pe Hristos ca Mesia întâmpinându-l cu cuvintele „mântuieşte-ne”. Este curios căci de multe sute de ani iudeii îl aşteptau pe Mesia şi acum îl aclamă pe acest Învăţător ce intră în Ierusalim călare pe un asin. Dar şi mai curios este căci nu putem înţelege cum această mulţime L-a recunoscut ca Mesia în ziua de duminică, iar vineri în faţa lui Pilat nu a mai avut puterea sau curajul să o facă. Ba mai mult, cei ce au strigat în acea zi de vineri au fost cei care au fost gata să-şi asume osândă asupra lor şi copiilor lor pentru condamnarea Celui nevinovat. Nu ştim exact cum să explicăm această contradicţie manifestată la numai câteva zile. Ceea ce ne putem însă întreba este cât de consecventă este propria noastră persoană privindu-i pe semeni şi pe Dumnezeu. Avem puterea şi curajul să ne arătăm faţă de ceilalţi aşa cum suntem şi gândim? Avem oare curajul să ne descoperim lui Dumnezeu şi să-l lăsăm să ne vindece neputinţele? Este vorba într-adevăr despre curaj în această lume a aparenţelor şi a falselor chipuri. Căci exerciţiul prezentării noastre în lume după moment şi împrejurare ne ispiteşte să ne lăsăm purtaţi de aceste chipuri şi să uităm cine suntem şi care ne este credinţa.
+ NICOLAE Pomenirea Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica, făcătorul de minuni (+1868) Acest fericit Părinte Calinic s-a născut în oraşul Bucureşti, în ziua de 7 octombrie 1787, din părinţi români, temători de Dumnezeu, şi a primit, la Sfântul Botez, numele de Constantin. Când avea vârsta de 2O de ani, tânărul Constantin, din îndemn lăuntric, şi-a îndreptat paşii către mănăstirea Cernica, din apropiere, unde a fost primit cu dragoste părinteasca de stareţul Timotei. După un an de ascultare duhovniceasca şi de curate osteneli, a fost tuns în călugărie, schimbându-şi numele în Calinic. Peste o lună, apoi, s-a învrednicit a fi hirotonit ierodiacon. În mănăstirea Cernica a vieţuit Sfântul Calinic patruzeci şi trei de ani, nevoindu-se, zi şi noapte, în post şi în rugăciune, în muncă şi smerenie, în răbdare şi în dragoste. Drept aceea, după cinci ani de slujire în treapta diaconiei, a primit şi sfinţitorul dar al preoţiei, iar, după alţi cinci ani, cu glas de obşte a fost ales, de sobor, stareţ al chinoviei de la Cernica, pe care a cârmuit-o, cu multa iscusinţă, timp de 31 de ani, săvârşind multe fapte vrednice de laudă. În anul 1850, Preacuviosul Calinic a fost ales şi sfinţit episcop al Râmnicului, unde a săvârşit mari fapte şi a împlinit multe din lipsurile acestei eparhii. Cu nespusă râvna şi osteneală, a zidit din temelie biserica Episcopiei, împodobind-o cu zugrăveală şi odoare scumpe şi a dat viaţă nouă tiparniţei bisericeşti, scoţând la lumină multe cărţi de slujba şi de zidire sufleteasca. Dorul de viaţa schimnicească l-a îndemnat, atunci, să zidească o biserica la schitul Frăsinei, cu toate chiliile dimprejur, pentru adăpostirea părinţilor dornici sa petreacă o viaţa sihăstrească, după pravila călugărilor din muntele Atosului statornicită aici de acest fericit ctitor. Sfântul Calinic a păstorit în scaunul de la Râmnic vreme de peste 16 ani, după care, simţindu-se slăbit de bătrâneţe şi bolnav fiind, a venit iarăşi, la mănăstirea Cernica, unde a mai trăit aproape un an, mutându-se către Domnul, în ziua de 11 aprilie 1868. A fost îngropat, după a sa dorinţă, în tinda bisericii Sfântul Gheorghe. Cât timp a vieţuit pe pământ, Sfântul Calinic a dus o viaţa duhovniceasca plăcuta lui Dumnezeu. Călugăr fiind, s-a supus, întru toate, rânduielilor vieţii mănăstireşti, trăind în sărăcie şi în aspră înfrânare. Cei ce l-au cunoscut spun ca avea trup firav şi era senin la faţă. Umbla mereu cu capul plecat, vorbind domol şi liniştit, iar la fire era nespus de bun, milos şi darnic de toţi. Acest fel de viaţă a făcut din el un vas ales al Domnului, împodobit fiind şi cu darul facerii de minuni, precum se arată în viaţa sa, tămăduind bolnavi, cunoscând gândurile ascunse ale oamenilor, sfârşitul lor şi chiar pe al său. A fost mângâiere pentru săraci şi văduve, iar tot ce a agonisit, a împărţit, cu milostivire, în faceri de bine. Încă şi azi, mult ajutor şi mare folos sufletesc dobândesc cei ce cu credinţă, aleargă către acest vas ales al Domnului. Cu ale cărui sfinte rugăciuni, Doamne miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin. |
Vineri 2 aprilie – Taina Sf. Maslu, în parohia Invierea Domnului, Hamilton Sâmbătă 3 aprilie – Slujba Vecerniei in aceeasi parohie Duminică 4 aprilie – Dumnezeiasca Liturghie în aceeaşi parohie Luni 5 aprilie – Slujba Deniei în Catedrala Arhiepiscopală Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena, Chicago Marţi 6 aprilie – Taian Sf. Maslu în parohia Sf. Nicolae, New York Miercuri 7 aprilie – sâmbătă 10 aprilie, slujbele deniilor la Catedrala Arhiepiscopală Duminică 11 aprilie – Duminica Paştilor
Luni 12 aprilie şi marţi 13 aprilie – Dumnezeiasca Liturghie, în aceeaşi biserică Între 14 şi 20 aprilie - Î.P.S. Sa se afla la Paris la întâlnirea Episcopilor Români din Diaspora |
||||||||||||||||||
|
Colegiul de redacţie Î.P.S. Arhiepiscop Nicolae Condrea, Pr. Nicholas Apostola, Pr. Ioan Ioniţă, Pr. George Bâzgan, Pr. David Hudson, Ieromonah Gavriil Marin |
||||||||||||||||||||
|
|
||||||||||||||||||||
| website design: WebDesignChicago.US | ||||||||||||||||||||