2012 ALMANAH

practici Neortodoxe ?i abateri liturgice privind s?vâr?irea Botezului ?i a Cununiei

Practici neortodoxe ?i abateri liturgice privind s?vâr?irea Sfintei Taine a Botezului

Biserica a avut permanent în vedere si a supravegheat cu aten?ie modul de integrare a credincio?ilor în via?a ?i rânduielile ei iar „posibilitatea de a deveni membru al Bisericii ?i de a se bucura de bunurile pe care ea le ofer? este dat? fiec?rui om în parte, prin recunoa?terea ?i primirea credin?ei depline ?i prin primirea botezului în numele lui Dumnezeu cel întreit în persoane”.¹ Îns? pentru a r?mâne membru al Bisericii, fiecare trebuie s? stea în comuniune de credin?? cu ceilal?i credinciosi, primind harul mântuitor prin sfintele taine ?i încadrându-se în rânduiala Bisericii.

Cuvântul tain? sau mister este traducerea grecescului μυστ?ριον, care vine de la verbul μ?ειν = a fi închis, ?i înseamn? orice lucru t?inuit sau ascuns, care nu poate fi cuprins cu mintea. În în?eles religios larg, prin taine în?elegem actele sfinte care reprezint? idei ?i semne nep?trunse în esen?a lor. În în?eles restrâns, îns?, tainele sunt acele slujbe sfinte ale religiei cre?tine, prin care se comunic? harul divin. ² C?ci „în tain? nu este numai o simbolizare a vreunui adev?r religios, ci real? împ?rt??ire a harului, iar prin aceasta Sfintele Taine se deosebesc de toate celelalte simboluri sau acte sfinte. Se nume?te tain?, pentru c? [noi] credem nu ceea ce vedem, ci unele vedem ?i altele credem zice Sfântul Ioan Gur? de Aur.”³

Fiecare din cele 7 Sfinte Taine are trei caracteristici esen?iale:

1. instituirea dumnezeiasc?;
2. partea v?zut? sau ritualul slujbei propriu-zise;
3. partea nev?zut? sau împ?rt??irea harului dumnezeiesc.

De-a lungul timpului se constat? c? au existat abateri sau practici gre?ite ce au apar?inut atât s?vâr?itorilor sfintelor taine cât ?i primitorilor acestora.

În practica liturgic? se consider? inova?ie orice noutate sau inven?ie care constituie o abatere de la tipicul sau regula de slujb? consfin?it? de c?r?ile de cult ?i de Tradi?ia unanim? a bisericii, fie ad?ugând, fie reducând din structura unei slujbe.⁴

Înainte de men?ionarea oric?rei practici neortodoxe privind s?vâr?irea Sfintei Taine a Botezului, se cuvine precizat c? aceast? Sfânt? Tain?, ca ?i toate celelalte Sfinte Taine, se administreaz? numai unei persoane vii.⁵ Mai mult, dac? aceasta este matur?, î?i exprim? singur? dorin?a pentru a primi Botezul, iar dac? este copil, na?ul este cel care face acest lucru. De aceea, dorin?a unora de a fi administrat? Taina Botezului unor copii avorta?i sau n?scu?i mor?i, contravine înv???turii de credin?? ?i practicii liturgice a Bisericii noastre.⁶

Înv???tura Bisericii Ortodoxe este clar? în privin?a botez?rii copiilor mor?i sau botezul celor vii în numele lor ?i prevede c? nu este permis sa fie boteza?i mor?ii, întrucât timpul lor e f?r? suflet. Deasemenea, nu este posibil s? se boteze nici cei vii pentru mor?i, deoarece nici o tain? nu poate fi primit? decât personal.⁷ Canonul 18 al Sinodului local din Catargina (419) spune limpede în aceast? privin?? „Presbiterii s? nu boteze din ne?tiin?? pe cei ce au murit deja.”⁸

Un aspect foarte important este legat de s?vâr?irea ierurgiilor rânduite cu prilejul na?terii unui copil. Adesea, ele sunt inexistente sau reduse la maximum. Astfel, Rânduiala în ziua întâi la femeia l?uz? e împlinit? la mai multe zile dup? na?tere, preotul s?vâr?ind sfin?irea apei în biseric?. E de men?ionat faptul c? indica?iile din c?r?ile de cult vorbesc de folosirea unui vas cu ap?, pe care preotul o atinge de trei ori, în momentul sfin?irii. ⁹ De obicei, cel care aduce apa la biseric? vine cu o sticl?, iar preotul nu poate atinge apa, a?a cum ar trebui.

Rug?ciunile la femeia l?uz?, care se rostesc în a opta zi de la na?tere, sunt omise sau, în cel mai bun caz, preotul cite?te Rug?ciunea la însemnarea pruncului, când i se pune numele, înainte de exorcisme, în ziua Botezului. Consider?m oportun? catehizarea viitorilor p?rin?i, în vederea solicit?rii preotului pentru s?vâr?irea corect? ?i la timp a acestor dou? rânduieli, mai ales în ceea ce prive?te rânduiala punerii numelui. Bineîn?eles, trebuie s? se ?in? cont de situa?iile speciale în care se pot afla mama sau copilul dup? na?tere, care pot împiedica respectarea rânduielii. Catehizarea va avea în vedere ?i determinarea p?rin?ilor s? aleag? pentru copii nume cre?tine?ti, de preferat unul singur, nediminutivat sau neobi?nuit pentru spa?iul românesc, pentru a nu se ajunge în situa?ii jenante pentru ace?tia, când vor cre?te mari.

În ceea ce prive?te Rânduiala îmbisericirii pruncului, ea este legat? de Rug?ciunile care se citesc mamei, la 40 de zile dup? na?tere. În practic?, de?i manuscrisele ?i izvoarele liturgice vechi nu sunt unitare în aceast? privin??,¹⁰ îmbisericirea se face imediat dup? s?vâr?irea Tainei Sfântului Botez, pentru a se respecta prevederea ca pruncul închinat s? fie deja botezat, mai ales dac? e b?iat ?i e purtat ?i în interiorul Sfântului Altar ?i închinat în cele patru laturi ale Sfintei Mese. Gestul este evident asem?n?tor cu ceea ce se întâmpl? în timpul Tainei Hirotoniei, când candidatul s?rut? Sfânta Mas? în cele patru col?uri, subliniindu-se astfel voca?ia sacerdotal? a firii b?rb?te?ti.

Pentru s?vâr?irea corect? a Tainei Sfântului Botez, este nevoie de respectarea mai multor rânduieli legate de obiectele liturgice folosite:

Preotul trebuie s? poarte toate ve?mintele, nu numai la Sfântul Botez, ci ?i la celelalte Sfinte Taine. Este o prevedere care aminte?te de perioada când Sfintele Taine nu erau desp?r?ite de Sfânta ?i Dumnezeiasca Liturghie.¹¹ Taina Sfântului Botez se s?vâr?ea înainte de Sfânta Liturghie, cu prilejul unui Praznic Împ?r?tesc (Na?terea, Botezul, Învierea sau Pogorârea Sfântului Duh), urmând ca cei nou boteza?i s? primeasc? atunci pentru prima dat? ?i Sfânta Împ?rt??anie. Ast?zi, Molitfelnicul prevede ca preotul, dup? ce cite?te exorcismele, s? îmbrace felonul, „de culoare alb?, punând ?i mânecu?ele”. ¹² De obicei nu se întâmpl? a?a, preo?ii îmbr?când, de cele mai multe ori doar epitrahilul ?i felonul sau, foarte rar, mai ales vara, r?mânând doar cu epitrahilul. Recomand?m purtarea m?car a epitrahilului ?i felonului ?i – de ce nu? – confec?ionarea unor mânecu?e speciale, mai lungi, care s? fie folosite în timpul Tainei Sfântului Botez, respectându-se astfel rânduiala ?i evitându-se imaginea nu tocmai pl?cut? a preotului care î?i dezgole?te bra?ele pân? la coate, în v?zul tuturor, atunci când afund? copilul în cristelni??.

În ceea ce prive?te locul s?vâr?irii, chiar dac? în vechime existau baptisterii construite în apropierea l?ca?urilor de cult, Taina Sfântului Botez e s?vâr?it? în biseric?, cu excep?ia cazurilor de necesitate. Preten?ia unora ca Botezul s? fie s?vâr?it în casa pruncului sau oriunde altundeva contravine practicii canonice ?i liturgice a Bisericii.¹³ Cazurile excep?ionale, legate – de exemplu – de suferin?a pe care o poate avea un copil, nu trebuie s? devin? o regul?. Botezul se s?vâr?e?te în sfântul l?ca?, de obicei în pronaos, locul care aminte?te de prezen?a catehumenilor din primele secole, adic? a celor care se preg?teau pentru primirea în Biseric?.

O men?iune special? se cuvine în leg?tur? cu Rânduiala dinaintea Sfântului Botez, care cuprinde rug?ciunile de exorcizare, lep?d?rile de cel r?u ?i m?rturisirea credin?ei. Ea trebuie s?vâr?it? în pridvor sau pronaos. Consider?m nepotrivit? practica citirii acestei rânduieli în lateralul u?ii de la intrare în biseric?, în fa?a peretelui de apus, pe care sunt picta?i de obicei ctitorii ?i ierarhul locului. Acest loc poate crea o situa?ie necuviincioas?, în momentul când na?ii sunt invita?i s? sufle ?i s? scuipe de trei ori cu fa?a spre apus, înaintea lor fiind peretele respectiv. Tot în timpul acestei rânduieli, nu este respectat? indica?ia tipiconal? potrivit c?reia primele dou? rug?ciuni de exorcizare sunt citite cu fa?a spre apus (pentru c? ne adres?m diavolului), iar celelalte dou? cu fa?a spre r?s?rit (pentru c? ne adres?m lui Dumnezeu). Trebuie men?ionat? aici ?i teama unora dintre slujitori de a citi exorcismele, atunci când slujesc la Botez în sobor, evitând în mod sistematic acest lucru. Este adev?rat c?, potrivit practicii liturgice, lep?d?rile sunt citite de preotul cel mai tân?r, care de obicei nu e protos. Dac? îns? la o parohie sunt doi sau mai mul?i slujitori, ei î?i pot împ?r?i fr??e?te protia, f?r? ca unul dintre ei s? fie cel care afund? permanent copiii în ap?, iar cel?lalt s? citeasc? permanent exorcismele.

Se constat? practica gre?it? a rostirii binecuvânt?rii mici (Binecuvântat este Dumnezeul nostru…) la începutul rânduielii de dinaintea Sfântului Botez. Corect este ca preotul s? înceap? aceast? rânduial? cu suflarea de trei ori asupra pruncului, însemnându-l cu semnul Sfintei Cruci, rostind „Mâinile Tale m-au f?cut ?i m-au zidit…”, dup? care, atingându-l pe cap, îi cite?te rug?ciunea a?a-numit? de primire în rândurile catehumenilor („În Numele T?u, Doamne…”). ¹⁴

În timpul lep?d?rilor, ca ?i în timpul primelor dou? rug?ciuni de exorcizare, cel care se boteaz? ?i na?ul trebuie s? se întoarc? spre apus. Lep?darea de satana se face de trei ori, a?a cum tot de trei ori se face ?i unirea cu Mântuitorul Hristos, cu fa?a spre r?s?rit.¹⁵ De asemenea, potrivit indica?iilor tipiconale, cel care urmeaz? s? fie botezat sau na?ul, în cazul unui prunc, roste?te de trei ori Simbolul de credin?? niceo-constantinopolitan sau Crezul.¹⁶ Întreita repetare e prezent?, dup? cuvântul Sfântului Simeon al Tesalonicului, pentru adeverirea m?rturisirii ?i în cinstea „Dumnezeirii Celei în trei Ipostasuri”.¹⁷ De asemenea, se crede c? rostirea de trei ori avea ?i rolul fix?rii în minte a con?inutului sau al înv???rii temeinice a acestuia.¹⁸ De fapt, practica este o reminiscen?? din vremea în care rug?ciunile de exorcizare ?i lep?d?rile erau citite de mai multe ori.¹⁹ Evolu?ia fireasc? a lucrurilor a f?cut ca ast?zi rug?ciunile de exorcizare ?i lep?d?rile s? fie rostite o singur? dat?, ca ?i Simbolul de credin??. Exist? preo?i care respect? ceea ce e scris în Molitfelnic, îndemnând na?ii s? rosteasc? de trei ori Crezul. Consider?m c? ace?tia nu gre?esc, afar? de cazul în care se consider? mult mai râvnitori decât al?ii, a?a cum nu gre?esc nici cei care îng?duie rostirea o singur? dat? a Crezului. E de dorit ca autoritatea bisericeasc? s? se pronun?e asupra felului în care trebuie respectat? rânduiala rostirii Simbolului de credin?? cu prilejul Tainei Sfântului Botez, pentru a exista o uniformitate liturgic? ?i din acest punct de vedere.

La Botez, dup? practica Bisericii Ortodoxe, e nevoie de un singur na?, preferabil de acela?i gen cu copilul ?i, dup? cuvântul Molitfelnicului, „cre?tin ortodox (…) ?i cunosc?tor al credin?ei”.²⁰ Obiceiul de a alege na?i de alt? confesiune sau de alt? credin??, uneori doar din motive pecuniare, nu este admis de Biserica Ortodox?, pentru c? ei trebuie s? fie în primul rând veghetori pentru cre?terea finului în dreapta credin??. E de la sine în?eles c? na?ul trebuie s? cunoasc? m?car no?iunile de baz? ale credin?ei ortodoxe.

Respectul pentru Taina Sfântului Botez trebuie manifestat ?i prin grija fa?? de obiectele liturgice folosite pentru s?vâr?irea ei. De aceea, îndr?znim s? credem c? slujirea cu ve?minte murdare (pentru c? „oricum se vor uda sau atinge de ulei”), dintr-un material de proast? calitate, afundarea copilului într-o cristelni?? necur??at? de mult? vreme,²¹ cu urme de ulei ?i p?r de la botezurile anterioare, p?strarea Sfântului ?i Marelui Mir într-un vas cu totul nepotrivit (eventual din plastic), acoperirea mesei cu mu?ama sau folosirea unei Sfinte Evanghelii sau unui Molitfelnic rupte ?i înnegrite de vreme ?i alte lucruri asemenea acestora, reprezint? practici neortodoxe ?i dovedesc lipsa de credin?? a slujitorului.

Masa Botezului, cu ajutorul c?reia se s?vâr?esc de obicei ?i celelalte Sfinte Taine în biseric?, nu este altceva decât un „reflex” al Sfintei Mese. Împodobirea ei trebuie s? fie liturgic?, nu „func?ional?”. De aceea, nu e potrivit? a?ezarea pe ea a altor obiecte decât cele liturgice, cum ar fi, bun?oar?: telefoane mobile, chitan?iere, registre mitricale, certificate de na?tere, fesuri preo?e?ti etc. A?ezarea obiectelor liturgice, în special a Sfintei Evanghelii, Sfintei Cruci ?i a sticlu?ei cu Sfântul ?i Marele Mir, trebuie s? fie f?cut? exclusiv de c?tre preot, nu de c?tre cânt?re? sau oricine altcineva, care prime?te „dezlegare”.

Exist? practica gre?it? ca mai multe botezuri succesive s? fie s?vâr?ite în aceea?i ap?. Nu vorbim de practica botezului mai multor copii în aceea?i ap?, care este corect?, ?i nici de perioada în care, potrivit cuvântului Didahiei celor 12 Apostoli, Botezul se f?cea în „ap? vie”,²² adic? în mare, lac sau ap? curg?toare, dup? modelul Mântuitorului, care a fost botezat de Sfântul Ioan în râul Iordanului.²³

Se întâmpl? uneori ca în cazul unor botezuri succesive, apa din cristelni?? s? nu se schimbe sau s? fie „împrosp?tat?”, golindu-se doar jum?tate din ea, peste cea r?mas? ad?ugându-se alta. În astfel de cazuri, preo?ii nu mai citesc rug?ciunile de sfin?ire a apei, scurtând considerabil rânduiala Tainei. Fiecare slujb? a Tainei Sfântului Botez presupune sfin?irea apei, care precede afundarea, în Numele Sfintei Treimi. Singura excep?ie de la aceast? regul? poate fi reprezentat? de Botezul s?vâr?it în ziua Bobotezei când, cel pu?in teoretic, în apa cristelni?ei poate fi turnat? Agheasm? Mare, omi?ându-se sfin?irea. ²⁴ Neexistând îns? o prevedere clar? din partea autorit??ii biserice?ti, aceast? practic? nu poate fi recomandat?. De aceea, apa trebuie sfin?it? de fiecare dat?, iar, la sfâr?it, cristelni?a trebuie golit? în totalitate.

Cat prive?te utilizarea unei ape sfin?ite anterior sau turnarea de aghiasm? mare în apa din cristelni??, f?r? rostirea rug?ciunii de sfin?ire a apei. Canonul 91 al Sfântului Vasile cel Mare este categoric în aceast? privin?? subliniind c? atât apa botezului cât ?i untdelemnul adus de credincio?i trebuie sfin?ite prin rug?ciunile corespunz?toare.²⁵ Dac? compar?m ectenia ?i rug?ciunea din taina botezului cu cele din rânduiala aghiasmei mari ?i a celei mici vom constata c? exist? invoc?ri ?i cereri speciale în leg?tur? direct? cu scopul întrebuin??rii ei ?i cu efectele Tainei Sfântului Botez pe care celelalte nu le con?in. De aici rezult? c? apa sfin?it? pentru botez are o întrebuin?are precis? ?i „dobânde?te puterea de a avea efectele ?i roadele necesare asupra celui botezat.” ²⁶ Nu se poate folosi nici ap? sfin?it? de la un botez anterior, deoarece orice botez este o slujb? ce se adreseaz? unui anume primitor, fiind o lucrare haric? individualizat? pentru cei care sunt pomeni?i în cadrul slujbei respective. Am putea astfel s? sfin?im o singur? dat? aghiasma mic? ?i apoi s-o folosim pentru to?i credincio?ii care solicit? sfe?tanii în anul respectiv. Ori acest lucru este de neacceptat.²⁷

Este corect? ?i în conformitate cu tradi?ia Bisericii practica botez?rii mai multor prunci în aceea?i ap?. Trebuie evitat îns? num?rul prea mare, pentru c? prezen?a prea multor oameni în l?ca?ul de cult, de cele mai multe ori nefamiliariza?i cu o atmosfer? evlavioas?, poate crea o tulburare evident? a slujbei, fiind foarte greu s? se mai în?eleag? ceva din rug?ciuni sau cânt?ri. Exist? credin?a gre?it? c? dac? doi copii, b?iat ?i fat?, sunt boteza?i în aceea?i ap? nu pot ulterior s? se c?s?toreasc? între ei. În epoca veche erau boteza?i foarte mul?i b?rba?i ?i femei în aceea?i ap?, dup? care se c?s?toreau între ei. Botezul în aceea?i ap? produce, e adev?rat, o înrudire spiritual?, cei boteza?i devenind fra?i în Hristos, fii ?i fiice ai Aceluia?i Dumnezeu ?i membrii ai Bisericii Sale. Aceast? înrudire spiritual? îns? nu constituie nicidecum un impediment pentru primirea Sfintei Taine a Cununiei, ci, mai degrab?, o premis? a ei.

Tot referitor la apa folosit? în timpul Botezului, e bine s? men?ion?m c? aruncarea ei în locuri nepotrivite, dup? terminarea slujbei, este o practic? gre?it?. Fiecare biseric? trebuie s? aib? un loc special, cu scurgere direct în p?mânt, în care s? fie aruncat? apa folosit? pentru sp?l?rile rituale din Sfântul Altar sau apa de la Botez.²⁸

Întorcându-ne la s?vâr?irea Tainei Sfântului Botez, recomand?m o mai mare aten?ie acordat? rostirii formulelor din cadrul slujbei, în func?ie de genul celui botezat. Acordurile gramaticale trebuie respectate, pentru a nu crea situa?ii hilare ?i dezonorante pentru slujitor.

Alte abateri tipiconale sunt rostirea rug?ciunilor în tain? de unul dintre preo?i, în timp ce altul s?vâr?e?te actele liturgice sau chiar omiterea unor p?r?i din slujb? (Apostolul, rug?ciunea pentru mirungere, sp?larea pruncului ?i tunderea p?rului). Aceast? practic? nu se poate accepta pentru c? rug?ciunile au rolul de a explica sau justifica gesturile liturgice, angajându-i pe cei prezen?i în rug?ciune ?i în tr?ire sufleteasc? a momentelor slujbei.

Foarte mul?i credincio?i confund? untdelemnul cu care se face ungerea prebaptismal? cu Sfântul ?i Marele Mir. De aceea, îl numesc ?i pe acesta mir. E ?tiut faptul c? acesta nu este decât un ulei binecuvântat de preot în cadrul slujbei, cu care unge copilul pe frunte, pe piept, pe spate, pe mâini ?i picioare, înainte de a-l afunda în cristelni??.²⁹ În ceea ce prive?te destina?ia ulterioar? a undelemnului care r?mâne, lucrurile nu sunt foarte clare. Na?ii sau cei din familie primesc undelemnul, îl iau acas? ?i, de cele mai multe ori, ?tiu c? trebuie s? toarne din el în b?i?a copilului. Or, în rug?ciunea de binecuvântare, preotul se roag? ca undelemnul s? se fac?: „ungere de nestric?ciune, arm? drept??ii, înnoire sufletului ?i trupului, izgonire a toat? lucrarea diavoleasc?, spre înl?turarea tuturor r?ut??ilor pentru cei care se ung cu credin?? sau vor ?i gusta din el…” Se nasc, astfel, dou? întreb?ri: de ce e folosit pluralul, de?i celelalte rug?ciuni sunt la singular, ?i când se gust? din el? În privin?a primei întreb?ri, r?spunsul e simplu: folosirea pluralului era ceva obi?nuit în primele formulare liturgice ale slujbei Botezului, mai ales c? mult? vreme el era s?vâr?it pentru mai mul?i primitori, ca eveniment al comunit??ii. R?spunsul la cea de a doua întrebare l-am g?sit la liturgistul grec Ioannis Foundoulis, care spune c? în vechime, atât apa, cât ?i untdelemnul de la Botez erau folosite ?i pentru altceva. „Avem m?rturii din manuscrise – spune profesorul grec – c? preotul, dup? sfin?irea apei, îi stropea pe credincio?ii prezen?i, sau credincio?ii luau la casele lor ap? sfin?it? ?i o p?strau pentru sfin?irea caselor sau ca s? bea din ea. (…) În anumite locuri, desigur, luau ap? sfin?it? dup? v?rsarea în ea a untdelemnului catehumenilor. Stropirea ?i luarea din apa sfin?it? a Sfântului Botez s-a p?strat în Biserica noastr? în slujba Agheasmei Mari. (…) R?m??i?e ale acestei practici vechi de la slujba Botezului se pot observa în diferi?i codici în ecteniile în care se afl? cererea Ca s? le fie lor acestea (apele) spre cur??irea sufletelor ?i a trupurilor tuturor celor ce vor lua ?i vor gusta din ele. Ceva analog s-a întâmplat ?i cu untdelemnul catehumenilor, uleiul binecuvântat. Din aluzia pe care o con?ine rug?ciunea, se pare c? era folosit ?i de c?tre credincio?i, care se ungeau sau gustau din el, ca unul care alung? toat? lucrarea diavoleasc? ?i care este spre u?urarea de toate relele. (…) Este cunoscut c? mai demult credincio?ii beau pentru sfin?irea lor din uleiul sfin?it. Acest lucru este m?rturisit, de altfel, ?i de rug?ciunea de la Litie…” ³⁰ A?adar, credincio?ii pot fi îndemna?i, în ceea ce prive?te acest untdelemn, s? ung? cu el din când în când trupul celui botezat ?i – de ce nu? –, a?a cum am v?zut, s?-l consume spre sfin?ire sau s?-l foloseasc? la arderea candelei. Oricum, e mult mai bine a?a decât s? râncezeasc? ani de zile, uitat undeva în cas?. Cât despre turnarea uleiului în baia copilului, consider?m c? acest lucru este oportun numai dac? apa e aruncat? dup? aceea într-un loc curat.

Poate cea mai întâlnit? practic? neortodox? legat? de Taina Sfântului Botez este nerespectarea afund?rii de trei ori a celui care se boteaz?. Împotriva întrebuin??rii acestei practici se afl? prevederile canonului 50 apostolic care subliniaz? c? „Dac? vreun episcop sau presbiter nu ar s?vâr?i cele trei afund?ri ale unei singure sfin?iri (a botezului), ci numai o afundare, aceea care se d? (se practic?) întru moartea Domnului, s? se cateriseasc?. Pentru c? nu a zis Domnul: întru moartea mea boteza?i, ci mergând înv??a?i toate neamurile, botezându-i pe ei în numele Tat?lui ?i al Fiului ?i al Sfântului Duh. (Matei 28, 19). ³¹ Îns??i termenul de botez provine etimologic de la verbul baptizo, -are = a boteza ?i afundo, -are = a afunda, a scufunda în ap?, care se refer? la afundare si nu la stropire sau turnare.De multe ori, fie la rug?mintea familiei, fie din comoditate sau din teama de a nu gre?i, preo?ii aleg s? nu afunde pruncul în cristelni??, alegând s? îl stropeasc? sau s? toarne ap? peste cre?tet de trei ori. Biserica a cunoscut dintotdeauna practica afund?rii celui care se boteaz?, mai ales c? denumirea îns??i a tainei, în limba greac?, înseamn? acest lucru. Iat? ce spune Didahia celor 12 Apostoli: „Iar cu privire la Botez, a?a s? boteza?i: dup? ce a?i spus înainte toate acestea, boteza?i/cufunda?i în Numele Tat?lui ?i al Fiului ?i al Sfântului Duh în ap? curg?toare. Iar de n-ave?i ap? curg?toare, boteza?i/cufunda?i în alt? ap?; dac? nu pute?i în ap? rece, în cald?. Iar dac? nu ai nici una, nici alta, vars? ap? pe cap de trei ori în Numele Tat?lui ?i al Fiului ?i al Sfântului Duh”. ³² E de remarcat excep?ia de care vorbe?te acest valoros manuscris liturgic, care, a?a cum spuneam, tinde s? devin? pentru unii regul?.

Potrivit Canoanelor 49 ?i 50 Apostolic, slujitorul care nu roste?te corect formula de botez ?i nu afund? pe cel care se boteaz? de trei ori în ap? se afl? sub pedeapsa caterisirii.³³

Atât de mare era grija Bisericii pentru acest lucru, astfel încât întâlnim chiar prevederea canonic? referitoare la interzicerea intr?rii în cler a celui care a primit botezul de necesitate, adic? f?r? întreita afundare.³⁴ De la o a?a de mare acrivie s-a ajuns ast?zi la o prea mare iconomie.

Tot în ceea ce prive?te afundarea, trebuie s? men?ion?m c? ea este s?vâr?it? de c?tre unii preo?i într-un mod cel pu?in „periculos”. În Molitfelnic se men?ioneaz? c? preotul, „dup? ce-l unge (pe cel care se boteaz?) peste tot trupul, îl ia în mâini ?i, ?inându-l drept ?i c?utând spre r?s?rit, îl boteaz?, afundându-l de trei ori…”³⁵ Rapiditatea cu care e afundat cel botezat devine uneori foarte periculoas? pentru integritatea fizic? a copilului ?i cea emo?ional? a celor de fa??, în special a p?rin?ilor. Am asistat la botezuri unde, dup? ce preotul a afundat copilul în ap?, am sim?it o mare u?urare, v?zând c? pruncul nu a p??it nimic r?u. Gestul afund?rii trebuie s? fie firesc, nefor?at sau crispat, ci sigur, sobru ?i exact, menajând copilul, pentru a nu i se întâmpla nimic r?u.

Formula Tainei, de?i în manuscrisele vechi nu era întrerupt? de Amin, trebuie rostit? a?a cum o întâlnim în Molitfelnic. Exist? uneori tendin?a de a nu rosti cuvântul „?i” dup? Amin sau de omisiune a finalulului „acum ?i pururea ?i în vecii vecilor. Amin”. Astfel, nu e respectat? formula din c?r?ile de cult: „Se boteaz? robul lui Dumnezeu (N) în Numele Tat?lui. Amin. ?i al Fiului. Amin. ?i al Sfântului Duh. Amin; acum ?i pururea ?i în vecii vecilor. Amin”. ³⁶

O alt? practic? gre?it? este nerespectarea locurilor ?i a ordinii acestora la ungerea cu Sfântul ?i Marele Mir. Ele sunt foarte clar men?ionate în Molitfelnic ?i în toate cursurile de Teologie liturgic? sau manualele de tipic: „la frunte, la ochi, la n?ri, la gur?, la amândou? urechile, pe piept, pe spate, la mâini ?i la picioare”.³⁷

La înconjurarea mesei, exist? obiceiul în unele biserici s? se rosteasc?, dup? ce se cânt? de trei ori „Câ?i în Hristos…”, Slav?… ?i acum…, ?i din nou „Câ?i în Hristos…” De?i nu e men?ionat în c?r?ile de cult, acest lucru aminte?te de perioada când cei boteza?i erau adu?i la Sfânta Liturghie, iar lecturile biblice se citeau în cadrul ei, cântarea „Câ?i în Hristos…” fiind a?ezat? în locul Trisaghionului. ³⁸ Este motivul pentru care unii preo?i rostesc acum ?i îndemnul „Puternic!”, urmat de repetarea aceleia?i cânt?ri, înainte de citirea Apostolului. Dincolo de orice explica?ie, consider?m necesar? respectarea indica?iei din Molitfelnic, care prescrie cântarea „Câ?i în Hristos…” de trei ori, f?r? alte adaosuri.

Uneori se suprim? citirea Apostolului, pentru a „câ?tiga timp”, lucru care contravine în mod clar rânduielii Bisericii. De fapt, cel pu?in în ceea ce prive?te Taina Sfântului Botez, preotul este dator s? respecte întreaga rânduial? de slujb?, cu fric? de Dumnezeu ?i cu evlavie.

„Sp?larea”/„?tergerea” pruncului nu se face cu fa?a care e adus? la biseric?, ci, cu „un burete nou, udat cu ap?”.³⁹ Fa?a se folose?te numai la stropirea pruncului, anterioar? ?tergerii.

Dup? momentul tunderii celui nou botezat, apare uneori practica neliturgic? de a se oferi p?rin?ilor sau na?ilor p?rul t?iat. Uneori, ace?tia vin preg?ti?i pentru a-l primi ?i r?mân dezam?gi?i atunci când constat? c? preotul nu li-l ofer?, ci respect? rânduiala, potrivit c?reia p?rul trebuie pus în cristelni??, ca o pârg? sau jertf? a trupului omenesc, adus? lui Hristos.⁴⁰ P?rin?ii sau na?ii confund? tunderea din cadrul Tainei Botezului cu obiceiul „t?ierii mo?ului”, o reminiscen??, se pare, din religiile p?gâne, care nu are nimic de a face cu credin?a cre?tin ortodox?.⁴¹

Ar mai fi de men?ionat un aspect legat de petrecerea care urmeaz? de obicei imediat dup? s?vâr?irea Tainei Sfântului Botez. Dincolo de recomandarea ca ea s? nu dep??easc? limitele bunei-cuviin?e, avem datoria de a semnala rena?terea unui obicei p?gânesc, acela al ursitoarelor. Au ap?rut ?i firme specializate, care trimit trei sau mai multe fete, costumate în „ursitoare”, rostind în jurul copilului diferite ur?ri, reiterând practic un obicei p?gânesc pe care Biserica l-a respins întotdeauna. Catehizarea prealabil? s?vâr?irii Tainei ar putea con?ine ?i o recomandare în acest sens, de care p?rin?ii sau na?ii trebuie s? ?in? cont.

Practici neortodoxe ?i abateri liturgice privind s?vâr?irea Sfintei Taine a Cununiei

În privin?a Sfintei Taine a Cununiei, dac? dorim s? identific?m anumite practici neortodoxe privind s?vâr?irea ei, este necesar s? facem o delimitare între slujba propriu-zis?, la care ad?ug?m ?i logodna, ?i toate celelalte lucruri care ?in de momentul propriu-zis al Cununiei: calitatea mirilor, a na?ilor, condi?iile încheierii unei c?s?torii ?.a.

Sfânta Tain? a Cununiei, dup? credin?a noastr?, o pot primi doi cre?tini ortodoc?i, b?rbat ?i femeie, con?tien?i de ceea ce doresc ?i cu n?dejdea de a împlini rostul acestei uniri. Mai ales în vremurile mai noi, apare din ce în ce mai des problema c?s?toriilor mixte, adic? între doi oameni de confesiuni sau credin?e diferite. De?i aceast? problem? nu constituie subiectul prelegerii noastre, consider?m necesar s? preciz?m c? ele sunt interzise de mai multe canoane ale Bisericii. ⁴² Cu toate acestea, înc? de pe vremea Sinodului Trulan (sec. al VII-lea), dac? într-o familie de neortodoc?i unul se convertea la Ortodoxie, leg?tura c?s?toriei era acceptat? de Biseric?, f?r? ca cel convertit s? fie considerat desfrânat.⁴³ Ast?zi, de foarte multe ori, Biserica este pus? în fa?a leg?turii dintre un b?rbat ?i o femeie, între care unul este de alt? confesiune sau de alt? religie. În cazul în care unul dintre ei este de alt? religie, Biserica nu admite, pe bun? dreptate, s?vâr?irea Sfintei Taine a Cununiei. Dac? unul dintre ei este de alt? confesiune cre?tin?, botezat în Numele Sfintei Treimi, prin iconomie, este acceptat? cununia, cu speran?a c? cel neortodox va primi credin?a cea adev?rat?, iar copiii rezulta?i din c?s?toria respectiv? vor primi Sfânta Tain? a Botezului în Biserica Ortodox?. Oricum, slujitorii sfintelor altare ar trebui s? ?tie c? un astfel de pogorâmânt trebuie f?cut numai cu dezlegarea chiriarhului locului.

Ca ?i în cazul altor momente din via?a liturgic? a Bisericii, ?i cu prilejul Sfintei Taine a Cununiei sunt întâlnite diferite practici împrumutate din religiile p?gâne sau alimentate de supersti?iile populare. Între acestea, poate cele mai întâlnite sunt obiceiul de a nu fi organizate nun?i în luna mai ?i acela ca, în ziua nun?ii, mireasa s? nu se întâlneasc? nicicum cu o alt? mireas?. Cei care „respect?” sau încurajeaz? astfel de supersti?ii dau dovad? de ignoran??. Perioadele în care Biserica a rânduit s? nu se s?vâr?easc? Sfânta Tain? a Cununiei sunt cunoscute: în toate zilele de post, în S?pt?mâna Brânzei, în S?pt?mâna Luminat?, precum ?i în zilele Praznicelor Împ?r?te?ti ?i ajunurile acestora. ⁴⁴ Cât despre ciudatul obicei de a nu se întâlni miresele în ziua nun?ii, el este o adeverire evident? a unui cuvânt din Liturghia Sfântului Marcu, unde se spune c? „idolatria nu s-a dezr?d?cinat cu des?vâr?ire”, supersti?iile guvernând înc? via?a multora dintre noi.⁴⁵ Exemplele ar putea continua, mai ales dac? am studia obiceiurile de genul acesta în diferite zone ale ??rii.

Oricum, preotul este dator s? explice credincio?ilor ce este esen?ial pentru s?vâr?irea în bun?-rânduial? a Sfintei Taine a Cununiei, determinându-i s? renun?e la supersti?iile ?i practicile str?ine de credin?a ortodox?, precum ?i la îng?duin?a fa?? de traiul în comun înainte de primirea binecuvânt?rii lui Dumnezeu.⁴⁶

Un bun prilej pentru aceast? catehizare îl constituie perioada dinaintea s?vâr?irii Tainei, când cei doi î?i exprim? dorin?a de a fi cununa?i în Biserica respectiv?. În acel moment, preotul e dator nu numai s? noteze în registrul de program?ri data ?i ora cununiei, ci s? se intereseze ?i de aspectele care ?in de posibilitatea s?vâr?irii ei: confesiunea mirilor; confesiunea na?ilor (ei nu pot fi decât cre?tini ortodoc?i, cununa?i într-o biseric? ortodox?); ⁴⁷ vârsta na?ilor (e recomandat ca ei s? nu fie nici prea tineri, nici prea înainta?i în vârst?, ci adev?ra?i p?rin?i spirituali ai mirilor); invita?ia adresat? mirilor de a se spovedi⁴⁸ ?.a.

Apare ast?zi, îndeosebi în mediul urban, dorin?a unora de a fi s?vâr?it? Taina Cununiei în aer liber, în mijlocul naturii, a?a cum au v?zut în unele produc?ii cinematografice str?ine sau, mai nou, autohtone. Acest lucru nu este firesc ?i contravine practicii liturgice a Bisericii dintotdeauna, care a admis s?vâr?irea Cununiei în afara l?ca?urilor de cult, în casele credincio?ilor, numai în situa?ii cu totul excep?ionale. Mai mult, pe plan local, exist? o hot?râre ierarhic? potrivit c?reia acest lucru este strict interzis. ⁴⁹

Pentru a fi evitate supersti?iile ?i practicile neortodoxe cu prilejul s?vâr?irii Sfintei Taine a Cununiei, recomand?m slujitorilor sfintelor altare s? le ofere mirilor, la programare, o map? (dosar), care s? con?in?:

• istoricul bisericii în care se oficiaz? cununia, cu datele de contact (pliantul);
• o list? cu principalele obiecte necesare (verighete, lumân?ri, vin etc.);
• o explicare pe scurt a principalelor momente din slujba Cununiei;
• invita?ia de a veni înainte pentru spovedanie (cu precizarea zilei ?i a orei), precum ?i invita?ia de a veni la biseric? dup? Cununie, la Rug?ciunea din a opta zi.

De asemenea, preotul este dator s? se informeze foarte exact dac? viitorii miri nu sunt cumva rude apropiate ?i dac? în ziua nun?ii c?s?toria civil? va fi deja încheiat?. Altfel, se încalc? rânduielile hot?râte de Biseric?.

În zilele noastre, este din ce în ce în ce mai des întâlnit? dorin?a de a fi s?vâr?it? Logodna separat de Cununie, cu ceva vreme înainte. Cine procedeaz? astfel nu împline?te o practic? neortodox? sau neliturgic?, mai ales dac? ?inem cont de felul cum a ap?rut ?i care era rostul logodnei la începuturile Bisericii. Dac? preotul nu-i cunoa?te foarte bine pe cei doi tineri, având garan?ia c? ei în?eleg care este rostul ?i mai ales care sunt roadele acestei slujbe, nu e bine s? s?vâr?easc? logodna separat. Motivul? Unii cred c? „prin aceasta au primit binecuvântarea ?i dezlegarea de a începe convie?uirea sau via?a intim?, ceea ce nu este adev?rat”. ⁵⁰

Tot o practic? neortodox? este ?i s?vâr?irea Cununiei în zilele în care Biserica opre?te acest lucru, pe care le-am men?ionat mai înainte, la care am putea ad?uga ?i zilele de sâmb?t?, chiar dac? nu sunt men?ionate în calendare.⁵¹ Atunci când o familie solicit? s?vâr?irea unei cununii într-o zi de post, ea poate primi o dezlegare din partea autorit??ii biserice?ti, dar acest lucru nu este o binecuvântare, ci doar un pogor?mânt.

O analiz? aparte o comport? momentul din zi în care se s?vâr?e?te slujba. Exist? în unele biserici dorin?a de a ne reîntoarce la practica Bisericii primare, când cei doi miri erau cununa?i în cadrul Sfintei Liturghii. F?r? s? judec?m pe nimeni, l?udând ini?iativa restauratoare a tradi?iei liturgice a Bisericii, men?ion?m c? acest lucru trebuie f?cut într-un mod responsabil ?i competent, sub ascultarea autorit??ii biserice?ti. Altfel, se poate transforma într-o manifestare a „vedetismului liturgic”, nefolositor pentru nimeni.

S?vâr?itorul Sfintei Taine a Cununiei este arhiereul sau preotul. Men?ion?m c? vechile pravile interzic ieromonahilor s? oficieze cununia ?i s? participe la osp??ul ulterior.⁵² Cei care nu respect? aceast? prevedere, f?r? acordul ierarhului locului, dau dovad? de neascultare.

În privin?a s?vâr?irii Logodnei ?i a Cununiei, poate cea mai frecvent? problem? este aceea a scurt?rii sau omisiunilor pe care preo?ii le fac, îndeosebi în bisericile din mediul urban, unde sunt oficiate mai multe cununii în aceea?i zi. Înainte de orice, e recomandat ca aceste slujbe s? fie programate din or? în or?, în nici un caz la intervale mai mici de timp.

Problema scurt?rii rânduielii liturgice nu este legat? numai de slujba Cununiei, ci poate fi discutat? vizavi de toate rânduielile Bisericii. O abordare a temei lipsit? de ipocrizie ?i false evlavii nu este u?or de f?cut. Oricât de mult ar dori s? p?streze nealterat? rânduiala slujbelor, opunându-se oric?rei omisiuni, de foarte multe ori, slujitorii sfintelor altare se v?d nevoi?i s? încalce aceast? dorin??, for?a?i de condi?iile vie?ii în care tr?im. Credem c?, pe de o parte, exist? o prea mare acrivie din partea unor slujitori, iar pe de alt? parte, o atitudine condamnabil?, din partea altora, de mutilare efectiv? a rânduielii. Celor dintâi le-am aduce aminte c? nici la utrenie nu se citesc catismele ?i nu sunt cântate canoanele în întregime sau la Liturghie nu se cânt? psalmii antifoanelor, de?i toate aceste lucruri, ca ?i multe altele, sunt prev?zute în tipicele biserice?ti. Pe ceilal?i îi îndemn?m s? reconsidere felul în care slujesc ?i s? nu transforme slujba Logodnei ?i a Cununiei într-un fel de rezumat al celor scrise în Molitfelnic, pentru a nu c?dea sub osând?.

Prin ad?ugarea sau eliminarea unor p?r?i din acestea se ajunge la mutilarea slujbelor, aducându-se astfel prejudicii fundamentale uniformit??ii liturgice, iar credincio?ii sunt dezam?gi?i ?i deruta?i, constatând diferen?e de la un slujitor la altul sau de la o biseric? la alta. Unii slujitori prevalându-se de principiul “cum va vrea cel mai mare”, (care se aplic? cu prec?dere în m?n?stiri sau la slujbele arhiere?ti), scurteaz? dup? bunul lor plac slujbele, ne?inând cont de faptul c? acesta ac?ioneaz? doar asupra p?r?ilor secundare (ale rânduielilor de slujb?) ?i nu se aplic? structurii fundamentale a slujbei respective.

În momentul rostirii binecuvânt?rii mari, preotul face semnul sfintei cruci deasupra cununiilor, nu deasupra spa?iului gol l?sat în urma ridic?rii c?r?ii sfinte. A?a prevede rânduiala tipiconal? la fiecare Sfânt? Tain?: gestul se face deasupra unui obiect liturgic: Sfântul Antimis, cristelni?a plin? cu ap?, la Botez, sau vasul cu untdelemn, la Sfântul Maslu.

O practic? neliturgic? ?i condamnabil? o reprezint? ?i slujirea nepotrivit?. O astfel de slujire este aceea în care cânt?rile ?i rug?ciunile sunt rostite sau cântate fie prea rapid, fie prea rar, uneori cu intona?ii nepotrivite cu atmosfera l?ca?ului de cult.⁵³ De asemenea, preotul e dator s? rosteasc? toate rug?ciunile a?a cum sunt scrise în cartea de cult, f?r? stâlciri ale cuvintelor sau „faceri personale”. De aceea?i aten?ie este dator ?i cânt?re?ul, care uneori cânt? prea gr?bit sau prea tare, modificând ?i unele cuvinte. Bun?oar?, în finalul pericopei apostolice, din Epistola c?tre Efeseni a Sfântului Apostol Pavel înlocuie?te eronat verbul „a se teme” cu „a respecta”, pentru a menaja anumite sensibilit??i inutile.

Tot la lucruri nepotrivite poate fi încadrat? practica a?a-numitului „p?c?lit cu pi?cotul”. Este o practic? folosit? de mul?i preo?i, care ,,denatureaz? si ridiculizeaz? un moment important al slujbei.”⁵⁴ Am?girea aceasta produce ilaritate, ridiculizând un moment liturgic extrem de important, cu semnifica?ii teologice adânci, care aminte?te chiar de momentul împ?rt??irii mirilor din epoca primar?. Aceast? semnifica?ie este înt?rit? ?i de cântarea care înso?e?te gestul preotului, „Paharul mântuirii…”, ce face trimitere evident? la Sfânta Euharistie.

O men?iune aparte poate fi f?cut? despre obi?nuitul pi?cot care se ofer? mirilor. Firesc ar fi ca în locul celor dou? pi?coturi s? fie o singur? bucat? de pâine (prescur?), din care mirii s? guste, dup? ce a fost înmuiat? în vin. Obiceiul întâlnit în Ardeal, de a se ad?uga miere în vin nu î?i g?se?te, credem, nici o justificare semnificativ?. De asemenea, ceea ce r?mâne dup? ce mirii gust? din pâine ?i vin, nu trebuie oferit na?ilor sau, a?a cum solicit? unii credincio?i, tinerilor nec?s?tori?i, cu speran?a c? se vor c?s?tori mai repede. ⁵⁵ F?când a?a, între?inem o supersti?ie, ca ?i aceea a „dezlegatului cununiilor”, care s-ar produce în urma unor „rug?ciuni” speciale, citite în fa?a unui num?r fix de lumân?ri aprinse, înfipte sau nu în nisip.

Într-un cuvânt, tot ceea ce e legat de paharul binecuvântat în cadrul Nun?ii aminte?te mirilor ?i tuturor celorlal?i necesitatea particip?rii lor la „pâinea cea cereasc?” ?i „paharul vie?ii”, adic? Sfântul Trup ?i Sfântul Sânge al Mântuitorului Hristos, care sunt, dup? cuvântul Sfântului Simeon al Tesalonicului, „sfâr?itul întregii slujbe ?i al deplin?t??ii tainei dumnezeie?ti”.

Dup? ce mirii gust? din paharul binecuvântat, are loc dansul ritualic, înso?it de cele trei tropare cunoscute, moment în care întâlnim uneori dou? practici neortodoxe: mai întâi, c?lcarea mirilor unul pe piciorul celuilalt, crezând c? astfel î?i vor asigura superioritatea în via?a de familie. Este o supersti?ie la fel de pueril? ca ?i cea potrivit c?reia miresele nu e bine s? se întâlneasc? în ziua nun?ii. Tot acum, unii slujitori îi îndeamn? pe miri ?i na?i, al?turi de care împlinesc ritualul, s? fac? gesturi care amintesc de o hor? lumeasc?, mi?când în acest sens mâinile. ?i aceast? practic? este gre?it? ?i neconform? cu semnifica?ia teologic? a momentului respectiv.

Oficierea sfintelor taine numai cu epitrahilul, sau protosul poart? ?i felon iar ceilal?i slujitori numai epitrahil. Pentru însemn?tatea pe care sfintele taine o au în via?a Bisericii, rânduielile biserice?ti prev?d, ca la s?vâr?irea acestora preotul s? poarte ?i felon, iar dac? acestea se oficiaz? dup? slujba Sfintei Liturghii, preotul poate fi îmbr?cat cu toate vesmintele.⁵⁶

Formula de jur?mânt adresat? mirilor de c?tre preot, dup? depunerea cununiilor. Practica, cu caracter peniten?ial, de a-i pune pe miri s? îngenuncheze cu mâinile a?ezate pe Sfânta Evanghelie, nu se justific? pentru c? se afl? în total? contradic?ie cu ritualul nun?ii care este o slujb? de bucurie. Aceast? formul? nu face parte din rânduiala slujbei, si se cite?te, a?a cum precizeaz? ?i c?r?ile de cult, doar atunci când preotul nu roste?te pareneza corespunz?toare. ⁵⁷

Obiceiul de a lega mâinile mirilor cu o batist? sau cu un servet, dup? rug?ciunea a treia. Se practic? prin p?r?ile Transilvaniei si nu are nici o justificare pentru c? pecetluirea unirii dintre cei doi miri se realizeaz? prin punerea cununiilor iar nu prin legarea mâinilor si nici nu se reg?seste men?ionat în nici o carte de cult, tipic sau liturgic?.⁵⁸

Dup? ocolirea mesei de trei ori, are loc ridicarea de pe capetele mirilor a cununiilor a?ezate pu?in mai devreme. Obiceiul de a-i obliga pe ace?tia s? îngenuncheze acum nu se justific? în timpul Sfintei Taine a Cununiei, care nu are un caracter peniten?ial. De asemenea, este gre?it s? se renun?e la îndemnul ca mirii s? s?rute mâinile drepte ale na?ilor. Ilaritatea care se creeaz? de multe ori poate fi preîntâmpinat? prin catehizarea anterioar? Nun?ii, dar poate constitui ?i subiect pentru pareneza pe care preotul e dator s? o rosteasc? la finalul slujbei. Plecând de la acest gest, el poate explica rolul na?ilor, de p?rin?i spirituali ai finilor, care îndrept??e?te s?rutarea mâinii în cadrul slujbei.

O problem? delicat?, tratat? uneori neuniform, este aceea a condi?iilor în care pot primi Sfânta Tain? a Cununiei cei care au mai fost cununa?i.

Sfântul Ioan Gur? de Aur spune: „Ce s? mai zicem de cei ce s-au însurat a doua oar?? Nu o spun osândindu-i. S? nu fie! C? ?i Apostolul a îng?duit-o, dar ca un mare pogor?mânt”.⁵⁹ Ulterior, de-a lungul istoriei Bisericii, aceast? problem? a fost adesea tratat?, pân? în epoca modern?. În epoca bizantin? s-a încercat chiar instituirea unei legisla?ii imperiale inspirat? de înv???tura cre?tin? despre familie ?i indisolubilitatea c?s?toriei. În acela?i timp, Biserica nu a tratat indisolubilitatea c?s?toriei ca pe o suprimare a libert??ii umane. Via?a a demonstrat întotdeauna ?i va demonstra în continuare c? exist? c?s?torii care e?ueaz? ?i oameni care doresc s? se despart?, f?r? ca motivul acestei desp?r?iri s? fie neap?rat adulterul, invocat chiar de Mântuitorul Hristos. Care a fost r?spunsul Bisericii în fa?a unei astfel de realit??i? Pe lâng? efortul de a preîntâmpina o astfel de situa?ie, a ad?ugat întotdeauna, dup? modelul Sfântului Apostol Pavel, o atitudine de descurajare a rec?s?toririi. Atât de tran?ant? a fost aceast? atitudine, încât, la un moment dat, Atenagora Atenianul, vie?uitor în veacul al doilea, avea s? considere c?s?toria unui divor?at o form? de „adulter deghizat”. ⁶⁰ Mai mult, în prevederile canonice, doar prima cununie era s?vâr?it? în cadrul Sfintei Liturghii sau legat? de aceasta, cea de a doua având un caracter de peniten??, adic? implica îndep?rtarea de la primirea Sfintelor Taine pentru o anumit? perioad?.⁶¹

Mai greu a fost în perioada în care Biserica a primit ?i dreptul de a înregistra ?i valida c?s?toriile, oferindu-le acestora un statut legal, lucru pe care trebuia s? îl fac? ?i pentru cuplurile care nu îndeplineau condi?iile impuse de religia cre?tin?. Greutatea a survenit în momentul în care aceea?i autoritate care legifera c?s?toria trebuia s? legifereze ?i desfacerea acestei c?s?torii. Astfel, a ap?rut ceea ce cunoa?tem sub denumirea de divor? religios. ⁶² F?r? a intra acum în descrierea pe larg a acestui subiect, men?ion?m doar c? Biserica „nu a recunoscut niciodat? divor?ul, nici nu l-a conferit. Divor?ul era considerat un mare p?cat, îns? Biserica nu a încetat s? le acorde p?c?to?ilor o nou? ?ans?, ?i era gata s?-i reprimeasc? dac? se poc?iau”.⁶³ Când a avut dreptul legaliz?rii despre care vorbeam mai înainte, a fost obligat? s? emit? divor?uri, care nu erau decât ni?te acte administrative, nicidecum sacramentale.

Ast?zi, când divor?urile sunt acordate de instan?ele civile, consider?m c? Biserica nu este cea care trebuie s? emit? un astfel de divor? ci, în cazul în care împ?carea celor doi este cu totul imposibil?, s? acorde o permisiune de a se rec?s?tori, dup? o perioad? de peniten??. Nu exist? în c?r?ile de cult nici o rânduial? de slujb? pentru dezlegarea cununiilor⁶⁴ sau pentru divor?ul religios, ea nefiind necesar?, tot a?a cum nu este nevoie de o slujb? de caterisire a unui slujitor pentru p?catele sale.⁶⁵

De aceea, preotul este dator s? se informeze exact despre situa?ia celor care solicit? cununia ?i s? procedeze în consecin??:

• v dac? au fost cununa?i ?i au divor?at s? nu le oficieze Slujba Cununiei a doua oar?, ci s?-i spovedeasc?;
• dac? unul dintre ei a mai fost cununat iar cel?lalt nu, s? s?vâr?easc? Sfânta Tain? a Cununiei;
• dac? ambii miri au mai fost cununa?i, s? s?vâr?easc? Slujba la a doua nunt?;⁶⁶

A?a cum aminteam mai înainte, subiectul conferin?ei noastre ne îndeamn? s? ne oprim ?i asupra practicilor neortodoxe care nu ?in neap?rat de s?vâr?irea propriu-zis? a Sfintei Taine a Cununiei. Am amintit deja câteva mai înainte, legate de perioada dinaintea slujbei, asupra c?rora preo?ii au datoria de a veghea.

În ceea ce prive?te perioada de dup? Cununie, de?i problemele familiei cre?tine sunt multe ?i, uneori, greu de rezolvat, am dori doar s? semnal?m o practic? neortodox? pe care o recomand? unii duhovnici, care se cred mai rigori?ti: c?s?toria alb?. De cele mai multe ori, e vorba de o asumare a înfrân?rii unilateral?, doar din partea unuia dintre so?i, ceea ce duce la destr?marea c?s?toriei respective ?i la c?derea în p?cate grave. Consider?m c? o astfel de recomandare nu ar trebui s? se fac? auzit? din partea niciunui duhovnic, oricât de rigorist ar dori s? fie, înfrânarea fiind un lucru pe care fiecare cuplu ?i-l asum? în anumite condi?ii ?i la o anumit? vârst?.

Am expus aici mai multe practici neortodoxe ?i abateri liturgice întâlnite cu prilejul oficierii a dou? dintre cele mai importante Sfinte Taine din via?a unui cre?tin: Botezul ?i Cununia. În urma celor expuse, se poate constata c? majoritatea sunt lucruri care pot fi îndreptate, acolo unde exist?, dac? slujitorii sfintelor altare doresc s? p?streze tradi?ia corect? a Bisericii. Cu o preg?tire corespunz?toare a slujbei ?i prin s?vâr?irea corect? a ei, preotul va reu?i s?-?i împlineasc? misiunea de p?stor ?i va evita situa?iile în care supersti?iile, practicile neortodoxe sau superficialitatea s? fie prezente în via?a lui sau a p?stori?ilor s?i.

Din cele expuse se pot eviden?ia urm?toarele aspecte:

• respectarea cu stricte?e a rânduielilor si a formelor de cult, constituie o necesitate fundamental? a Bisericii noastre, pentru p?strarea nealterat? a înv???turii de credin??, men?inând în rândul credinciosilor comuniunea de credin??, prin participarea la aceleasi slujbe si la aceleasi forme de cult;
• întrebuin?area, în cadrul serviciilor religioase, a ultimelor edi?ii ale c?r?ilor de cult ?i ale tipicului, tip?rite numai la Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, care sunt normative pentru întreaga Biseric?;
• inova?iile trebuie comb?tute, pentru c? afecteaz? unitatea sau uniformitatea cultului, care ,,constituie una din cele mai puternice verigi de leg?tur? ?i de unitate între diferitele Biserici ?i popoare ortodoxe”;
• combaterea cu fermitate mai ales a inova?iilor care constau în practici gresite, supersti?ioase, obscurantiste ?i bigote, str?ine cu totul de duhul autentic al Ortodoxiei;
• utilizarea mijloacelor de pastora?ie specifice misiunii preo?esti: intensificarea catehezei mistagogice, care s? explice si s? interpreteze rolul ?i semnifica?iile Sfintelor Taine în via?a credinciosilor, obligativitatea rostirii parenezelor în cadrul botezului ?i cununiei ori de câte ori se oficiaz? acestea;
• s?vârsirea slujbelor bisericesti cu toat? responsabilitatea ?i cu constiinciozitate, respectând tipicul si rânduielile bisericesti ?i manifestând tr?ire interioar? adecvat? fiec?rei slujbe în parte, evitând, pe cât se poate, formalismul ?i rutina.

Colectiv de autori:
Pr. Prof. Dr. Aurel Mihai
Pr. Lect. Dr. Silviu Tudose
Pr. Prof. Marian Col?an

Bibliografie

I. Izvoare

Biblia sau Sfânta Scriptur?, Editura Institutului Biblic ?i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucure?ti, 1988;

Aghiasmatar, Editura Institutului Biblic ?i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucure?ti, 2002;

Molitfelnic, Editura Institutului Biblic ?i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucure?ti, 2006;

Tipic bisericesc, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2003.

II. Studii ?i Articole

Braniste, pr.prof.dr., Ene, Liturgica special? pentru Facult??ile de Teologie, edi?ia a IVa, Editura Lumea Credin?ei, Bucure?ti, 2005;

Chi?escu, prof., N., Todoran, pr. prof., Isidor, Petreu??, pr. prof. I, Teologia dogmatic? ?i simbolic?, vol. II, edi?ia a II-a, Editura Rena?terea, Cluj-Napoca, 2005, Generalit??i despre Sfintele Taine - p.196-204; Taina Botezului - p. 206-218; Taina Nun?ii - p. 259-263.

Floca, Arhid. prof. dr., Ioan, Canoanele Bisericii Ortodoxe Române, note ?i comentarii, Edi?ia a III-a, Sibiu, 2005;

Necula, Pr. prof. dr., Nicolae, Tradi?ie ?i înnoire în slujirea liturgic?, vol. II, Editura Episcopiei Dun?rii de Jos, Gala?i, 2001;

Idem, Tradi?ie ?i înnoire în slujirea liturgic?, vol. III, Editura Institululi Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucuresti, 2004.

Popa, Doctorand, Costic?. A., Botezul si unitatea crestin? în lumina Sfintelor canoane, în ,,Ortodoxia”, Anul XXVI, (1974), nr.3 (iulie-septembrie), p.486-497;

Remete, Pr. Lector, Gh., Uniformitatea liturgic?, suport al activit??ii misionare a preotului. Inova?iile în cult, pericol în p?strarea unit??ii de credin??, în volumul Pastora?ie ?i Misiune în Biserica Ortodox?, (colectiv de autori), Editura Episcopiei Dun?rii de Jos, Gala?i, 2001, p 91-104.

Note bibliografice

¹ Doctorand Costic? A. Popa, Botezul ?i unitatea cre?tin? în lumina sfintelor canoane, în revista „Ortodoxia”, Anul XXVI (1974), nr. 3, (iulie-septembrie), p. 486.

² Prof. N. Chi?escu, Pr. prof. Isidor Todoran, Pr. prof. I. Petreu??, Teologia dogmatic? ?i simbolic?, vol. II, edi?ia a II-a, Editura Rena?terea, Cluj-Napoca, 2005, p. 197.

³ Ibidem.

⁴ Pr. lector Gh. Remete, Uniformitatea liturgic?, suport al activit??ii misionare a preotului. Inova?iile în cult, pericol în p?strarea unit??ii de credin??, p. 95, în volumul Pastora?ie ?i Misiune în Biserica Ortodox?, (colectiv de autori), Editura Episcopiei Dun?rii de Jos, Gala?i, 2001.

⁵ Familiile care urmeaz? s? aib? un copil vor fi sf?tuite s?-l boteze la o vârst? cât mai fraged?. Copiii care sunt adu?i la Botez dup? ce au împlinit trei-patru luni pot fi mai g?l?gio?i, perturbând buna desf??urare a slujbei. Mai mult, dac? ei sunt mai mari de un an, preotul va avea dificult??i în a s?vâr?i corect Botezul, prin cufundarea în ap?, de trei ori.

⁶ Pentru mai multe explica?ii, vezi Pr. Prof. Dr. Nicolae D. Necula, Este corect? practica botez?rii copiilor avorta?i (lep?da?i)?, în Tradi?ie ?i înnoire în slujirea liturgic?, vol. I, Editura Episcopiei Dun?rii de Jos, Gala?i, 1996, p. 157-161.

⁷ Prof. N. Chi?escu, Pr. prof. Isidor Todoran, Pr. prof. I. Petru??, op. cit., p. 217.

⁸ Arhid. prof. dr. Ioan N. Floca, op. cit., p. 275.

⁹ Vezi Pr. Prof. Dr. Ene Brani?te, Liturgica special?, edi?ia a IV-a, Editura Lumea credin?ei, Bucure?ti, 2005, p. 362.

¹⁰ Vezi Prof. Ioannis Foundoulis, Dialoguri liturgice, vol. III, trad. de pr. Victor Manolache, Editura Bizantin?, Bucure?ti, 2009, p. 159-160 sau Pr. Prof. Dr. Ene Brani?te, op. cit., p. 365-366.

¹¹ A?a cum este ast?zi Taina Hirotoniei.

¹² Molitfelnic, Editura Institutului Biblic ?i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucure?ti, 2002, p. 33.

¹³ Vezi canoanele 59 ?i 61 ale Sinodului al VI-lea Ecumenic.

¹⁴ Molitfelnic, ed. cit., p. 22.

¹⁵ Recomand?m folosirea formulei „Te une?ti cu Hristos” în loc de „Te împreunezi cu Hristos”, care apare în unele edi?ii ale c?r?ilor de cult.

^{<16> E de dorit ca preo?ii s? îi sf?tuiasc? pe na?i s? cunoasc? acest Simbol de credin??, dac? e posibil, pe de rost. Altfel, m?car s? fie în stare s?-l citeasc? f?r? stâlcirea unor cuvinte sau expresii, care, pe lâng? faptul c? pot crea ilaritate, dovedesc desconsiderarea celor sfinte.}

¹⁷ Vezi Sf. Simeon al Tesalonicului, Tratat asupra dogmelor credin?ei ortodoxe, vol. I, p. 109.

¹⁸ Dup? Prof. Ioannis Foundoulis, Dialoguri liturgice…, vol. II, p. 232.

¹⁹ Sfântul Simeon al Tesalonicului vorbe?te de opt sau zece repet?ri, men?ionând c? ?i în vremea sa se ajunsese pe alocuri s? fie citite doar de trei ori.

²⁰ Molitfelnic, ed. cit., p. 32.

²¹ În ultimii ani a ap?rut ?i practica împodobirii cristelni?ei cu prilejul slujbei Sfântului Botez. F?r? a-i îndep?rta brutal pe credincio?ii care doresc acest lucru, preotul are datoria de a veghea ca un obiect liturgic s? nu fie transformat într-un accesoriu împopo?onat, de prost gust, folosit de anumite firme de spe