Arola

Ce s-a întâmplat?

Proiectul „Nu sunteţi singuri” 2012

şi anul acesta, în luna ianuarie, AROLA şi-a anunţat beneficiarii proiectului „Nu sunteţi singuri”. Proiectul a avut ca scop sprijinirea parohiilor în implementarea unor programe de tip social. Obiectivele au fost: conştientizarea celor cu nevoi speciale că totdeauna există o alternativă în rezolvarea problemelor lor; renaşterea speranţelor celor aflaţi, temporar în dificultate, prin sprijinul material şi moral ce va fi acordat. Cazurile sociale sprijinite sunt: Florian Ciprian Petre ($500-Rochester, NY), Paula Boyer ($500-Norfolk, VA), Biserica Sf. Matei ($500-Ottawa, ON), şi susţinerea proiectului „Femei Sfinte în Biserica Ortodoxă” (Holy Women of the Orthodox Christian Church) care va fi derulat în toate parohiile şi misiunile Arhiepiscopiei în postul Adormirii Maicii Domnului 2012.

Conferinţă cu tema “Vestimentaţia femeilor creştine în Biserică şi moda acestui veac” la Catedrala Buna Vestire din Cleveland OH.

În data de 3 martie 2012, în sâmbăta Sf. Teodor Tiron, prima sâmbătă din Postul Mare, zi de pomenire a morţilor, după Sfânta Liturghie şi slujba parastaselor urmată de servirea pomenei oferită de mulţimea de credincioşi, la ora 12:30 în Sala Parohială a avut loc conferinţa duhovnicească cu tema „Vestimentaţia femeilor creştine în biserică şi moda acestui veac.” Organizată sub auspiciile AROLA a Arhiepiscopiei noastre, conferinţa a fost susţinută de doamna dr. Simona Ghilezan, membră şi profesoară la şcoala duminicală a Parohiei Sf. Treime din Troy-Detroit, MI. În faţa celor prezenţi, aproximativ 40 de persoane, doamna conferenţiară a prezentat un material bine documentat: biblic, patristic, cultural-literar, istoric, din viaţa duhovnicească contemporană şi din viaţa sa personală şi familială. A venit aşadar cu citate din Vechiul şi Noul Testament, a amintit de învăţăturile unor sfinţi părinţi precum Sf. Ioan Gură de Aur, Tertulian, apoi îndrumările sinoadelor ecumenice (VI) şi poziţia unor duhovnici contemporani, de exemplu Pr. Cleopa Ilie. Doamna a atras atenţia audienţei că dincolo de sfaturile biblice şi duhovniceşti, ţinuta vestimentară trebuie privită şi în contextul istoric şi cultural al vremii. Scriitorii biblici au accentuat ca fiecare parte, bărbătească şi femeiască, să poarte îmbrăcămintea corespunzătoare lor, iar Sf. Pavel cerea femeilor cu părul împodobit cu aurituri să şi-l acopere. Dar uneori o tradiţie culturală formată şi adoptată de un popor ar putea să devieze de la aceste sfaturi biblice. şi dânsa aducea exemplul costumaţiei bărbăteşti scoţiene, sau uniforma demnitarilor şi a soldaţilor romani din trecut care, deşi îmbrăcată de bărbaţi, seamănă mult cu îmbrăcămintea femeiască. În mod sigur însă, auditoriului i s-a comunicat mesajul duhovnicesc. Acoperirea capului femeii înseamnă acoperire în smerenie; prin cosmetizare excesivă iese în evideţă păcatul iubirii de sine. Pornind de la sfaturile Sf. Petru doamna accentua că podoaba interioară să depăşească pe cea exterioară, iar din sfaturile Sf. Pavel către Romani a adus îndrumarea: „nu vă potriviţi veacului acestuia,” un mesaj potrivit tuturor timpurilor inclusiv celor moderne. Cred însă că doamna Simona a copleşit auditoriul prin onestitate, prin deschiderea sinceră către oameni în conjugarea celor afirmate cu propria ei personalitate. Cu alte cuvinte, prezentarea veşmântului ei interior, sufletesc, sinceritatea cu care s-a prezentat pe ea insăşi. Au urmat desigur întrebări, răspunsuri şi în general dialog între cei prezenţi. Încheierea iarăşi mi s-a părut clar văzătoare. Doamna Simona a citat cuvintele Domnului Iisus „dacă nu aş fi venit şi nu le-aş fi spus, păcat nu ar avea”. Pornind de la aceste cuvinte, doamna Ghilezan a accentuat responsabilitatea părinţilor în ceea ce priveşte ţinuta şi conduita copiiilor lor. În mod sigur conferinţa doamnei Dr. Simona Ghilezan a folosit mult celor care au fost prezenţi.

Concert la Ottawa în Postul Mare

În Canada, a doua ediţie a concertului de cântări ortodoxe specifice perioadei Postului Mare şi perioadei pascale a început la Ottawa în data de 10 martie 2012 şi va continua la Montreal în data de 24 martie 2012. Coralele Armonia, Incognito şi Artis au oferit o seară plină de căldură şi emoţie prin minunatele cântări interpretate cu mult talent şi multă pasiune în Catedrala St. Elias din Ottawa. Mulţumim încă o dată doamnei Corina-Maria Zosim şi domnului Viorel Onuţ sub bagheta cărora am trăit momente unice, îngereşti. Mulţumiri speciale aducem şi doamnei preotese Nicoleta şi părintelui Daniel Sandu de la parohia Sf. Gheorghe din Rive Sud care au devenit parteneri de suflet ai parohiei Sf. Matei din Ottawa, în primul rând pentru surpriza şi bucuria pe care ne-au făcut-o participând direct în acest concert, la Ottawa, şi apoi pentru dragostea de a ne permite necondiţionat organizarea unui concert în biserica din Rive Sud în ajunul Sfintei sărbători a Bunei Vestiri, cu scopul strângerii de fonduri pentru construcţia bisericii ortodoxe româneşti Sf. Matei din Ottawa.

Ziua Unirii la New York

Duminică 22 Ianuarie 2012, la New York, parohia “Sf. Ap. Petru şi Pavel” şi pr. prof. dr. Theodor Damian au organizat Simpozionul anual dedicat Unirii Principatelor Române, sub auspiciile Academiei Oamenilor de ştiinţă din România, filiala SUA, şi ale Institutului Român de Teologie şi Spiritualitate Românească din New York, cu ajutorul organizaţiei AROLA a parohiei. După rugăciunea de deschidere şi intonarea de către cei prezenţi a imnului Deşteaptă-te române de Andrei Mureşanu, au fost prezentate următoarele comunicări: pr. dr. Theodor Damian “Contribuţia Bisericii Ortodoxe Române la Unirea Principatelor”, prof. dr. Doru Tsaganea „Semnificaţia istorică a Unirii Principatelor” şi M.N. Rusu, critic şi istoric literar „Din istoria noţiunii de unire şi unitate la români.” Artista Lia Lungu a interpretat cântece adecvate momentului şi a recitat din clasicii români. Criticul M.N. Rusu a prezentat apoi lucrări ale unor artişti, membri ai Galeriei „Spiritus” (director Viorica Colpacci) din New York. Sărbătoarea s-a încheiat cu Hora Unirii la care au participat toţi cei prezenţi.

Ce se va întâmpla?

Seria conferinţelor cu tema “Vestimentaţia femeilor creştine în Biserică şi moda acestui veac” vor continua şi în următoarele luni în protopopiatul SUA de vest şi cele două protopopiate din Canada după cum urmează:

• duminică 29 aprilie 2012, după Sf. Liturghie, la Biserica Înălţarea Sfintei Cruci din Upland CA pentru SUA de vest. Vorbitor va fi doamna Ecaterina Chirică de la Biserica Sf. Arhangheli, Torrance CA. Pentru mai multe informaţii, o puteţi contacta pe doamna Chirică la telefon 562-713-4063 / email: catinitam@gmail.com, sau puteţi accesa pagina de internet www.elevationoftheholycross.org
• duminică 29 aprilie 2012, după Sf. Liturghie, la Biserica Ortodoxă Română Toti Sfinţii, Toronto ON pentru Canada de est. Vorbitor va fi doamna Magda Popescu din Toronto. Pentru mai multe informaţii, o puteţi contacta pe doamna Popescu la telefon 905-203-8156 / email: mpopescu@beutal.com sau puteţi accesa pagina de internet www.totisfintii.com
• duminică 13 mai 2012, după Sf. Liturghie, la Biserica Sf. Împăraţi Constantin şi Elena, Edmonton AB pentru Canada de vest. Vorbitor va fi doamna preoteasă Maria Bâzgan. Pentru mai multe informaţii, o puteţi contacta pe doamna preoteasă la telefon 780-473-0029 sau email: frbazgan@yahoo.com.

Colţul preotului îndrumător
(The AROLA Spiritual Father’s Corner)

În luna mai se împlinesc 102 ani de la înfiinţarea primei organizaţii a femeilor creştin-ortodoxe din Biserica Ortodoxă Română. Se cuvine să ne reamintim de dragostea lor.

Rolul femeii în Biserică a fost dintotdeauna unul indiscutabil. Dorinţa de a face misiune şi în acelaşi timp de a sprijini lucrarea eclesială de propovăduire a Evangheliei, iată două argumente cât se poate de întemeiate pentru consolidarea primei Societăţi Ortodoxe Naţionale a Femeilor Creştine din România (SONFR). La baza SONFR a stat iniţiativa plină de curaj a distinsei principese Alexandrina, întărită prin acordul şi binecuvântarea Sfântului Sinod al BOR. Societatea avea ca scop „unirea sufletelor şi mobilizarea energiilor pentru educaţia religioasă a tinerilor, pentru ajutorarea familiilor aflate în dificultate, pentru susţinerea Bisericii”. Cu aproape 100 de ani în urmă, un grup de distinse doamne din Bucureşti au hotărât să fundamenteze, sub binecuvântarea şi autoritatea ierarhiei Bisericii Ortodoxe Române, prima Societate Naţională a Femeilor Creştine din România, în prescurtare SONFR. Iniţiativa a aparţinut principesei Alexandrina Cantacuzino, soţia marelui latifundiar Grigore Cantacuzino, fost membru activ al guvernului Marghiloman şi deputat în Parlamentul ţării. După ce a obţinut acordul şi binecuvântarea mitropolitului primat din acea perioadă, Atanasie Mironescu, doamna Cantacuzino, „principesa” aşa cum era alintată de înalta societate, a anunţat public înfiinţarea Societăţii Ortodoxe Naţionale a Femeilor Române (SONFR). Evenimentul a avut loc într-una din duminicile lunii mai ale anului 1910, după săvârşirea Sfintei Liturghii, în faţa Catedralei Mitropolitane din Bucureşti. Aici, pe scările viitoarei Catedrale patriarhale „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” din Bucureşti, în faţa a peste 300 de oameni, reprezentanţii Sfântului Sinod au salutat curajoasa iniţiativă a femeilor ortodoxe. De asemenea, numeroşi politicieni şi oameni de cultură din capitală, dintre aceştia remarcându-se în mod deosebit Spiru Haret, şi-au exprimat cu voce tare respectul şi susţinerea faţă de acest promiţător început. Ca simbol a fost aleasă „crucea de oţel înveşmântată cu panglică tricoloră,” semn al credinţei şi dragostei faţă de Biserică şi ţară. Printre ierarhii prezenţi s-a numărat şi Evghenie Humulescu, pe atunci vicarul Mitropoliei Bucureştilor.

De asemenea, IPS Nicolae Bălan, mitropolitul Ardealului s-a dovedit un susţinător, el luând parte la toate Congresele SONFR. Un sprijin considerabil a venit şi din partea casei regale, majestatea sa regele Carol I şi regina Elisabeta dovedindu-se solidari cu nobila cauză pentru care luptau femeile ortodoxe. În scurt timp, Societatea a cooptat sute de membre care s-au organizat în mai multe filiale, subordonându-se direct autorităţii bisericeşti a Sfântului Sinod. Începutul activităţii misionare nu a fost deloc uşor. Fără un spaţiu propriu şi fără prea multe fonduri, femeile ortodoxe au mers pe deviza: “prin noi înşine”. Abia după câteva luni bune s-a reuşit cumpărarea primului sediu al SONFR, o casă părăginită de pe strada Principatelor Unite, nr. 63, care după numai doi ani a fost transformată în liceu ortodox de fete cu internat. Cu timpul însă, membrele societăţii au găsit resursele necesare pentru a face în adevăratul sens al cuvântului misiune creştină şi filantropie. Au existat numeroase donaţii, de imobile mai ales, prin intermediul cărora SONFR a venit în sprijinul creştinilor aflaţi în nevoie. Perioada războiului a fost una destul de grea pentru Biserică. Majoritatea clădirilor pe care SONFR le deţinea în administrare, inclusiv cea de pe Principatele Unite, au fost transformate în spitale şi infirmerii, membrele contribuind voluntar, alături de medici şi preoţi, la îngrijirea răniţilor. După încetarea războiului, de sprijinul Societăţii s-au bucurat tinerii care doreau să studieze, văduvele de război, precum şi copiii care rămăseseră singuri pe lume, luând naştere astfel primele orfelinate şi Şcoli speciale administrate de Biserică prin SONFR.

În perioada interbelică, iniţiativele Societăţii au avut de suferit datorită crizei prin care trecea România. Războiul a adus multe pierderi pentru Societate, multe din clădiri fiind distruse. Dezastrul, devenit deja iminent, s-a produs odată cu instaurarea regimului comunist, iar SONFR, după numai 35 de ani de funcţionare, a devenit istorie, la fel ca multe alte organizaţii şi asociaţii tradiţionale din ţară. Cu toate că activitatea încetase încă din anul 1945 – prin demiterea Comitetului director condus de dna. Aria Soare, Societatea a fost desfiinţată. Imediat după revoluţia din decembrie ’89, a apărut şi dorinţa de a se readuce la viaţă vechea Societatea Ortodoxă Naţională a Femeilor Creştine din România. Cu binecuvântarea Preafericitului Patriarh Teoctist şi prin aprobarea Sfântului Sinod, SONFR şi-a redobândit personalitatea juridică în data de 5 martie 1991. Reînfinţarea a însemnat: „gruparea tuturor femeilor de credinţă ortodoxă din România, indiferent de naţionalitate şi convingeri politice pentru întărirea activităţii misionare creştin-ortodoxe”. În prezent SONFR activează în 17 oraşiale ţării (Bucureşti, Craiova, Timişoara, Galaţi, Cluj-Napoca, Iaşi, Arad, Oradea, Buzău, Botoşani, Braşov, Ploieşti, Reghin, Vaslui, Bacău, Râmnicu Vâlcea, Fălticeni), membrele ei militâd pentru propovăduirea adevărurilor creştine şi pentru promovarea valorilor naţionale.