RÂNDUIALA VECERNIEI DE SÂMBĂTĂ SEARA

Glasul VI

După ce s-a citit Ceasul al IX-lea (vezi în Ceaslov), preotul zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru...

Cântăreţul (în mănăstiri cel mai mare), închinându-se de trei ori, zice: Amin. Şi îndată:

Veniţi să ne închinăm împăratului nostru Dumnezeu.

Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Hristos, împăratul nostru Dumnezeu.

Veniţi să ne închinăm şi să cădem la însuşi Hristos, împăratul şi Dumnezeul nostru[1].

Şi citeşte rar, cu glas lin şi dulce

PSALMUL 103

Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul! Doamne Dumnezeul meu, măritu-Te-ai foarte! În strălucire şi în mare podoabă Te-ai îmbrăcat; Cel ce Te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină; Cel ce întinzi cerul ca un cort; Cel ce acoperi cu ape cele mai de deasupra ale lui; Cel ce pui norii suirea Ta; Cel ce umbli peste aripile vânturilor; Cel ce faci pe îngerii Tăi duhuri şi pe slugile Tale pară de foc; Cel ce ai întemeiat pământul pe temeliile lui şi nu se va clătina în veacul veacului. Adâncul ca o haină este îmbrăcămintea Lui; peste munţi vor sta ape. De certarea Ta vor fugi, de glasul tunetului Tău se vor înfricoşa. Se suie munţi şi se coboară văi, în locul în care le-ai întemeiat pe ele. Hotar ai pus, pe care nu-l vor trece şi nici nu se vor întoarce să acopere pământul. Cel ce trimiţi izvoare în văi, prin mijlocul munţilor vor trece ape; adăpa-se-vor toate fiarele câmpului, asinii sălbatici setea îşi vor potoli. Peste acelea păsările cerului vor locui; din mijlocul stâncilor vor da glas. Cel ce adăpi munţii din cele mai de deasupra ale Tale, din rodul lucrurilor Tale se va sătura pământul. Cel ce răsari iarbă dobitoacelor şi verdeaţă spre trebuinţa oamenilor; ca să scoată pâine din pământ, şi vinul veseleşte inima omului; ca să veselească faţa cu untdelemn şi pâinea inima omului o întăreşte. Sătura-se-vor copacii câmpului, cedrii Libanului pe care i-ai sădit; acolo păsările îşi vor face cuib. Locaşul cocostârcului în chiparoşi. Munţii cei înalţi adăpost cerbilor, stâncile scăpare iepurilor. Făcut-ai luna spre vremi, soarele şi-a cunoscut apusul său. Pus-ai întuneric şi s-a făcut noapte, când vor ieşi toate fiarele pădurii; puii leilor mugesc ca să apuce şi să ceară de la Dumnezeu mâncarea lor. Răsărit-a soarele şi s-au adunat şi în culcuşurile lor se vor culca. Ieşi-va omul la lucrul său şi la lucrarea sa până seara. Cât s-au slăvit lucrurile Tale, Doamne, toate cu înţelepciune le-ai făcut! Umplutu-s-a pământul de zidirea Ta. Marea aceasta este întinsă şi largă; acolo se găsesc târâtoare, cărora nu este număr, vietăţi mici şi mari. Acolo corăbiile umblă; balaurul acesta pe care l-ai zidit, ca să se joace în ea. Toate către Tine aşteaptă ca să le dai lor hrană la bună vreme. Dându-le Tu lor, vor aduna.

Deschizând Tu mâna Ta, toate se vor umple de bunătăţi, dar întorcându-Ţi Tu fata Ta, se vor tulbura; lua-vei duhul lor şi se vor sfârşi şi în ţărână se vor întoarce. Trimite-vei duhul Tău şi se vor zidi şi vei înnoi faţa pământului. Fie slava Domnului în veac! Veseli-se-va Domnul de lucrurile Sale. Cel ce caută spre pământ şi-l face pe el de se cutremură; Cel ce se atinge de munţi şi fumegă. Cânta-voi Domnului în viata mea, cânta-voi Dumnezeului meu cât voi fi. Plăcute să-I fie Lui cuvintele mele, iar eu mă voi veseli de Domnul. Piară păcătoşii de pe pământ şi cei fără de lege, ca să nu mai fie. Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul.

Şi iarăşi:

Soarele şi-a cunoscut apusul său. Pus-ai întuneric şi s-a făcut noapte. Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate cu înţelepciune le-ai făcut!

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.

Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie, Dumnezeule;

Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie, Dumnezeule;

Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Când se face Priveghere, după rânduiala din mănăstiri, partea din psalmul 103, începând de la: Deschizând Tu mâna Ta..., se cântă pe glasul al optulea, după cum urmează:

Deschizând Tu mâna Ta, toate se vor umple de bunătate (refren nr. l). Binecuvântat eşti,Doamne.

Iar întorcându-Ţi faţa Ta se vor tulbura; lua-vei duhul lor şi se vor sfârşi; şi în ţărâna lor se vor întoarce (refren nr. 1).

Trimite-vei duhul Tău şi se vor zidi; şi vei înnoi faţa pământului (refren nr. 1).

Fie slava Domnului în veac; veseli-se-va Domnul de lucrurile Sale (refren nr. 1).

Cel ce caută spre pământ, şi-l face pe el de se cutremură; Cel ce se atinge de munţi şi fumegă (refren nr. 2). Minunate sunt lucrurile Tale, Doamne.

Cânta-voi Domnului în viata mea, cânta-voi Dumnezeului meu până ce voi fi (refren nr. 2).

Îndulcească-se Lui vorba mea; şi eu mă voi veseli de Domnul (refren nr. 2).

Piară păcătoşii de pe pământ şi cei fără de lege ca să nu fie (refren nr. 2).

Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul; soarele şi-a cunoscut apusul său; pus-ai întuneric şi s-a făcut noapte (refren nr. 3).

Slavă Ţie, Doamne, Celui ce ai făcut toate.

Cât s-au slăvit lucrurile Tale, Doamne, toate întru Înţelepciune le-ai făcut (refren nr. 3).

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh (refren nr.3).

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin (refren nr. 3).

Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie, Dumnezeule (de 3 ori).

Preotul (sau diaconul, dacă este) rosteşte ectenia mare. După fiecare cerere a ecteniei, rostită de preot (diacon), cântăreţii se închină cu cuviinţă şi evlavie, la cuvintele din ectenie ... Domnului să ne rugăm, cântând, împreună cu credincioşii din biserică, răspunsurile rânduite (Doamne miluieşte şi celelalte); se închină, de asemenea, la ecfonisul ecteniei. Aşa trebuie să se facă la toate celelalte ectenii din rânduiala Vecerniei, ca şi din oricare altă sfântă slujbă.

După ecfonisul ecteniei, cântăreţul (în mănăstiri citeţul rânduit) zice, din fata analogului aşezat din vreme în mijlocul bisericii (sub policandru): Amin, Doamne miluieşte (de 3 ori), Slavă... Şi acum... şi începe să citească sâmbătă seara Catisma întâi împărţită în trei stări (părţi); la fiecare stare (Slavă...) citeţul face sfârşitul obişnuit, iar preo-tul (sau diaconul, dacă este) rosteşte ectenia mică.

Atunci când se face Priveghere (ca la mănăstiri), precum şi la sărbătorile Sfinţilor cu Polieleu, se cântă Fericit bărbatul..., adică următoarele stihuri alese, din prima stare a Catismei întâi:

Fericit bărbatul, care n-a umblat în sfatul necredincioşilor şi în calea păcătoşilor n-a stat şi pe scaunul hulitorilor n-a şezut. Aliluia!

Că ştie Domnul calea drepţilor, iar calea necredincioşilor va pieri. Aliluia!

Slujiţi Domnului cu frică şi vă bucuraţi de El cu cutremur. Aliluia!

Fericiţi toţi cei ce nădăjduiesc în El. Aliluia!

Scoală, Doamne, mântuieşte-mă, Dumnezeul meu. Aliluia!

A Domnului este mântuirea şi peste poporul Tău binecuvântarea Ta. Aliluia!

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Aliluia!

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.

Aliluia! Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie, Dumnezeule (de 3 ori).

După citirea Catismei (sau după ce s-a cântat Fericit bărbatul...), preotul (diaconul) rosteşte ectenia mică; apoi cântăreţii cântă, pe glasul de rând al Octoihului,

PSALMUL 140

(primele două stihuri se cântă pe larg, adică stihiraric)

Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă; ia aminte la glasul rugăciunii mele, când strig către Tine, auzi-mă, Doamne!

Să se îndrepteze rugăciunea mea, ca tămâia înaintea Ta; ridicarea mâinilor mele, jertfă de seară, auzi-mă, Doamne!

(Stihurile următoare se cântă mai repede, adică irmologic).

Pune, Doamne, strajă gurii mele şi uşă de îngrădire împrejurul buzelor mele.

Să nu abaţi inima mea spre cuvinte de vicleşug, ca să-mi dezvinovăţesc păcatele mele.

Cu oamenii cei ce fac fărădelege şi nu mă voi însoţi cu aleşii lor.

Certa-mă-va dreptul cu milă şi mă va mustra; iar untul de lemn al păcătoşilor să nu ungă capul meu.

Că încă şi rugăciunea mea este împotriva vrerilor lor; prăbuşească-se de pe stâncă judecătorii lor;

Auzi-se-vor graiurile mele, că s-au îndulcit. Ca o brazdă de pământ s-au rupt pe pământ, risipitu-s-au oasele lor lângă iad.

Căci către Tine, Doamne, Doamne, ochii mei, spre Tine am nădăjduit, să nu iei sufletul meu.

Păzeşte-mă de cursa care mi-au pus mie şi de smintelile celor ce fac fărădelege.

Cădea-vor în mreaja lor păcătoşii, ferit sunt eu, până ce voi trece.

PSALMUL 141

Cu glasul meu către Domnul am strigat, cu glasul meu către Domnul m-am rugat.

Vărsa-voi înaintea Lui rugăciunea mea, necazul meu înaintea Lui voi spune.

Când lipsea dintru mine duhul meu, Tu ai cunoscut cărările mele.

În calea aceasta în care am umblat, ascuns-au cursă mie.

Luat-am seama de-a dreapta şi am privit şi nu era cine să mă cunoască.

Pierit-a fuga de la mine şi nu este cel ce caută sufle-tul meu.

Strigat-am către Tine, Doamne, zis-am: Tu eşti nădejdea mea, partea mea eşti în pământul celor vii.

Ia aminte spre rugăciunea mea, că m-am smerit foarte.

Izbăveşte-mă de cei ce mă prigonesc, că s-au întărit mai mult decât mine.

Şi îndată se cântă

Stihirile învierii

Stihiri pe zece:

La Doamne, strigat-am...,glasul al 6-lea:

Stih: Scoate din temniţă sufletul meu, ca să laude numele Tău.

Biruinţă purtând, Hristoase, asupra iadului, pe Cruce Te-ai suit, ca pe cei ce şedeau în întunericul morţii să-i învieze împreună cu T e, Cel ce eşti între morţi slobod; Cel ce izvorăşti viaţă din lumina Ta, Atotputernice Mântuitorule, miluieşte-ne pe noi.

Stih: Pe mine mă aşteaptă drepţii, până ce-mi vei răsplăti mie.

Astăzi Hristos, moartea călcând, a înviat, precum a zis, şi bucurie lumii a dăruit; ca toţi, glăsuind cântarea, aşa să zicem: Izvorule al vieţii, Lumina cea neapropiată, Atotputernice Mântuitorule, miluieşte-ne pe noi.

Stihiri pe opt:

Stih: Dintru adâncuri am strigat către Tine: Doamne, Doamne, auzi glasul meu.

De Tine, Doamne, Cel ce eşti în toată zidirea, unde vom fugi noi păcătoşii? În cer? Însuţi locuieşti. în iad? Moartea ai zdrobit. întru adâncurile mării? Acolo este mâna Ta, Stăpâne. La Tine scăpăm, înaintea Ta căzând, ne rugam: Cel ce ai înviat din morţi, miluieşte-ne pe noi.

Alte stihiri, ale lui Anatolie:

Stih: Fie urechile Tale luând-aminte la glasul rugăciunii mele.

În Crucea Ta, Hristoase, ne lăudăm şi învierea Ta o cântăm şi o slăvim; că Tu eşti Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu ştim.

Stihiri pe şase:

Stih: De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi? Că la Tine este milostivirea.

Totdeauna binecuvântând pe Domnul, lăudăm învierea Lui, că răbdând Crucea, cu moartea pe moarte a zdrobit.

Stih: Pentru numele Tău Te-am aşteptat, Doamne; aşteptat-a sufle-tul meu spre cuvântul Tău, nădăjduit-a sufletul meu în Domnul.

Slavă puterii Tale, Doamne, că ai zdrobit pe cel ce avea stăpânia morţii; înnoitune-ai pe noi prin Crucea Ta, dăruindu-ne viaţă şi nestricăciune.

Stih: Din straja dimineţii până în noapte, din straja dimineţii să nădăjduiască Israel spre Domnul.

Îngroparea Ta, Doamne, legăturile iadului zdrobindu-le, le-a rupt. învierea cea din morţi lumea a luminat, Doamne, slavă Ţie.

Slavă... a sfântului,din Minei (dacă are).

Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu (Dogmatica)

Cine nu te va ferici, Preasfântă Fecioară? Sau cine nu va lăuda preacurată naşterea ta? Că Fiul Unul-Născut, Cel ce a strălucit fără de ani din Tatăl, Acelaşi din tine, cea curată, a ieşit, în chip de negrăit întrupându-Se; din fire Dumnezeu fiind şi cu firea om făcându-Se pentru noi, nu în două feţe fiind despărţit, ci în două firi neamestecat fiind cunoscut. Pe Acela roagă-L, curată cu totul fericită, să se miluiască sufletele noastre.

Următoarele trei stihuri se cântă cu stihirile sfântului din ziua respectivă, de la Minei, dacă acolo nu sunt decât trei stihiri, fără altă indicaţie:

Că la Domnul este milă şi multă mântuire la El, şi El va izbăvi pe Israel din toate fărădelegile lui.

Lăudaţi pe Domnul toate neamurile, lăudaţi-L pe El toate popoarele.

Că s-a întărit mila Lui peste noi şi adevărul Domnului rămâne în veac.

Dacă la Minei sunt trei stihiri, dar cu indicaţia pe şase, atunci se cântă numai şase stihiri ale învierii şi se adaugă de la Minei cele trei stihiri, repetând pe cea dintâi şi începând cu stihul: Din straja dimineţii...

Dacă la Minei sunt doi sfinţi şi şase stihiri, ori sfânt cu Priveghere sau cu Polieleu, se cântă numai primele patru stihiri ale învierii şi se adaugă de la Minei toate cele şase, începându-le cu stihul: De Te vei uita la fărădelegi...

În perioada Triodului şi a Penticostarului (adică de la Duminica Vameşului şi a Fariseului până la Duminica întâia după Rusalii), sâmbătă seara nu se pun stihiri de la Minei, decât dacă e sfânt cu Polieleu; altfel, se pun stihirile din Triod sau din Penticostar.

La celelalte sărbători, în afară de duminici, stihirile se cântă numai de la Minei (Triod sau Penticostar), care arată atât numărul stihirilor de cântat (de obicei şase sau opt, iar la unele sărbători împărăteşti chiar zece), cât şi glasul pe care se vor cânta şi pe care se cântă şi: Doamne, strigat-am...

După ce s-a cântat ultima stihiră de la Minei (Triod sau Penticostar), sâmbătă seara urmează Slavă..., a sfântului de la Minei (Triod sau Penticostar), dacă are; dacă nu are, se cântă numai Slavă... Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu (Dogmatica, glasul 1):

Pe ceea ce este mărirea a toată lumea, care din oameni a răsărit şi pe Stăpânul L-a născut, uşa cea cerească, lauda celor fără de trup şi podoaba credincioşilor, pe Maria Fecioara să o lăudăm. Că aceasta s-a arătat cer şi biserică a Dumnezeirii; aceasta, peretele cel din mijloc al vrajbei surpându-l, pace a adus şi împărăţia a deschis. Deci, pe aceasta având-o întărire a credinţei, apărător avem pe Domnul, Cel ce S-a născut dintr-însa. Îndrăznească, dar, îndrăznească poporul lui Dumnezeu. Că Acesta va birui pe vrăjmaşi, ca un atotputernic.

La celelalte sărbători în afară de duminici, cântăm Slavă... Şi acum..., aşa cum arată Mineiul (Triodul sau Penticostarul) la locul respectiv. Vineri seara se cântă totdeauna la Şi acum... numai Dogmatica glasului de rând din Octoih.

În timp ce se cântă stihira de la Şi acum..., preotul face Vohodul (ieşirea cu cădelniţa); cântăreţii coboară atunci din strană, iar după ce preotul (sau diaconul, dacă este) rosteşte: înţelepciune, drepţi!, cântăreţul (în mănăstiri cel mai mare) citeşte:

Lumină lină a sfintei slave a Tatălui ceresc, Celui fără de moarte, Celui sfânt şi fericit, Iisuse Hristoase! Ajungând la apusul soarelui, văzând lumina cea de seară, lăudăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Dumnezeu. Vrednic eşti în toată vremea a fi lăudat de glasuri cuvioase, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce dai viată, pentru aceasta, lumea Te slăveşte.

(La slujba în sobor, e obiceiul ca Lumină lină... să se cânte de tot soborul slujitorilor, împreună cu cântăreţii).

Apoi preotul: Să luăm aminte. Pace tuturor.

Cântăreţul: Şi duhului tău.

Preotul (sau diaconul, dacă este): înţelepciune. Să luăm aminte.

Iar cântăreţii cântă

Prochimenul zilei

Sâmbătă seara, glasul al 6-lea:

Domnul a împărăţit, întru podoabă S-a îmbrăcat (ps. 92, l).

(de patru ori: prima dată fără stih, apoi de trei ori cu stihurile care urmează:)

Stih: Îmbrăcatu-S-a Domnul întru putere şi S-a încins (ps. 92, 1).

Stih: Pentru că a întărit lumea, care nu se va clătina (ps. 92, 2).

Stih: Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile (ps. 92, 7).

În celelalte zile ale săptămânii Prochimenul se cântă numai de trei ori.

Duminică seara, glasul al 8-lea:

Iată, acum binecuvântaţi pe Domnul, toţi slujitorii Domnului (ps. 133,1).

Stih: Cei ce staţi în casa Domnului, în curţile casei Dumnezeului nostru (ps. 133, 1).

Luni seara, glasul al 4-lea:

Domnul mă va auzi, când mă voi ruga către Dânsul (ps. 4, 3).

Stih: Când Te-am chemat, m-ai auzit, Dumnezeul dreptăţii mele (ps. 4, 3).

Marţi seara, glasul 1:

Mila Ta, Doamne, mă va urma în toate zilele vieţii mele (ps. 22, 7).

Stih: Domnul mă va paşte şi nimic nu-mi va lipsi; la loc de păşune, acolo m-a sălăşluit (ps. 22, l-2).

Miercuri seara, glasul al 5-lea:

Dumnezeule, întru numele Tău mântuieşte-mă şi întru puterea Ta mă judecă (ps. 53, 1).

Stih: Dumnezeule, auzi rugăciunea mea, ia aminte cuvintele gurii mele (ps. 53, 2).

Joi seara, glasul al 6-lea:

Ajutorul meu de la Domnul, Cel ce a făcut cerul şi pământul (ps. 123, 8).

Stih: Ridicat-am ochii mei la munţi, de unde va veni ajutorul meu (ps. 120, 1).

Vineri seara, glasul al 7-lea:

Dumnezeule, sprijinitorul meu eşti Tu şi mila Ta mă va întâmpina (ps. 58,10).

Stih: Scoate-mă de la vrăjmaşii mei, Dumnezeule, şi de cei ce se scoală împotriva mea izbăveşte-mă (ps. 58, 1).

După cântarea Prochimenului, la Praznicele împărăteşti şi la sărbătorile sfinţilor urmează citirea Paremiilor din Minei (Triod sau Penticostar), pe analogul aşezat din vreme în mijlocul bisericii.

Sâmbătă seara însă, îndată după Prochimen, preotul (diaconul) rosteşte ectenia întreită, după care cântăreţul (în mănăstiri cel mai mare) citeşte rugăciunea:

Învredniceşte-ne, Doamne, în seara aceasta fără de păcat să ne păzim noi. Binecuvântat eşti, Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, şi lăudat şi preaslăvit e numele Tău în veci, amin. Fie, Doamne, mila Ta spre noi, precum am nădăjduit întru Tine. Binecuvântat eşti, Doamne, învaţă-mă îndreptările Tale. Binecuvântat eşti, Stăpâne, înţelepţeşte-mă cu îndreptările Tale. Binecuvântat eşti, Sfinte, luminează-mă cu îndreptările Tale. Doamne, mila Ta este în veac, lucrurile mâinilor Tale nu le trece cu vederea. Ţie se cuvine laudă, Ţie se cuvine cântare, Ţie slavă se cuvine: Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preotul (diaconul) zice ectenia cererilor.

Apoi preotul: Pace tuturor.

Cântăreţul: Şi duhului tău.

Preotul (diaconul): Capetele noastre Domnului să le plecăm.

Cântăreţul, rar: Ţie, Doamne.

Preotul: Fie stăpânirea împărăţiei Tale binecuvântată...

Cântăreţul: Amin.

Şi dacă se face slujbă cu Priveghere (ca la mănăstiri), sau chiar şi numai binecuvântarea artoselor (ca în bisericile de enorie, mai ales la sărbătorile sfinţilor), cântăreţii încep să cânte stihirile (sau cel puţin Slava... Litiei) din Minei, punându-se acum Litia, după rânduiala ei (vezi Liturghierul). Dacă însă se face numai Vecernia obişnuită, atunci, după ecfonisul de mai sus, rostit de preot, cântăreţul (din stânga) începe să cânte

Stihirile Stihoavnei

Învierea Ta, Hristoase Mântuitorule, îngerii o laudă în ceruri, şi pe noi pe pământ ne învredniceşte cu inimă curată să Te slăvim.

Stih: Domnul a împărăţit, întru podoabă S-a îmbrăcat; îmbrăcatu-S-a Domnul întru putere şi S-a încins.

Porţile cele de aramă zdrobindu-le şi încuietorile iadului sfărâmându-le, ca un Dumnezeu atotputernic, neamul omenesc cel căzut l-ai înviat. Pentru aceasta, şi noi cu un glas grăim: Cel ce ai înviat din morţi, Doamne, slavă Ţie!

Stih: Pentru că a întărit lumea care nu se va clătina.

Din stricăciunea cea de demult, vrând Hristos să ne îndrepteze, pe Cruce s-a pironit şi în groapă a fost pus. Pe Care mironosiţele femei cu lacrimi căutându-L, plângând, grăiau: Vai nouă, Mântuitorul tuturor, cum ai primit să Te sălăşluieşti în groapă? Iar voind să Te sălăşluieşti, cum ai fost furat? Cum ai fost mutat? Şi ce loc a ascuns trapul Tău cel de viată purtător? Ci Stăpâne, precum ai făgăduit, arată-Te nouă şi fă să înceteze de la noi tânguirea cea cu lacrimi. Dar plângând ele, îngerul către dânsele a grăit: Încetând voi plângerea, spuneţi Apostolilor că a înviat Domnul dăruind lumii curăţire şi mare milă.

Stih: Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile

Răstignindu-Te, precum ai voit, Hristoase, şi moartea cu îngroparea Ta prădând, a treia zi ai înviat întru slavă, ca un Dumnezeu, dăruind lumii viaţă fără d sfârşit şi mare milă.

Slavă... a sfântului, din Minei (dacă are).

Şi acum... a Născătoarei de Dumnezeu, din Octoih, cea de la glasul pe care s-a cântat Slavă... a sfântului. Dacă Slavă... s-a cântat pe glasul al 6-lea, sau dacă sfântul nu are Slavă..., se cântă a Născătoarei de Dumnezeu, din Octoih, glasul al 6-lea:

Făcătorul şi izbăvitorul meu, Hristos Domnul, din pântecele tău ieşind, Preacurată, întru mine îmbrăcându-Se, din blestemul cel dintâi pe Adam l-a slobozi Pentru aceasta ţie, Preacurată, ca Maicii lui Dumnezeu şi Fecioarei cu adevărat, grăim neîncetat, ca îngerul: Bucură-te! Bucură-te, Stăpână, folositoarea şi acoperământul şi mântuirea sufletelor noastre!

Dacă la Minei nu este Slavă... la Stihoavnă, se zice Slavă... Şi acum... a Născătoarei de Dumnezeu de la glasul de rând al Octoihului.

La Praznicele împărăteşti şi la sărbătorile sfinţilor, stihirile Stihoavnei se cântă toate de la Minei (Triod sau Penticostar), pe glasurile şi cu stihurile arătate acolo.

Apoi cântăreţul (în mănăstiri cel mai mare) zice îndată:

Acum liberează pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace. Că văzură ochii mei mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor; lumină spre descoperirea neamurilor şi slavă poporului Tău, Israel.

Şi îndată:

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi (de trei ori, închinându-ne de fiecare dată).

Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.

Doamne miluieşte (de 3 ori), Slavă... Şi acum...

Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău. Vie împărăţia Ta. Fie voia Ta, precum în cer şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă greşealele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri; şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău!

Preotul: Că a Ta este împărăţia...

Cântăreţul: Amin. Şi îndată, sâmbătă seara, se cântă, pe glasul de rând al Octoihului.

Troparul Învierii

Puterile îngereşti la mormântul Tău şi străjerii au amorţit; şi sta Maria la mormânt, căutând preacuratul Tău trup. Prădat-ai iadul, nefiind ispitit de dânsul. întâmpinat-ai pe Fecioara, dăruind viaţă, Cel ce ai înviat din morţi, Doamne, slavă Ţie!

Slavă..., troparul sfântului zilei, din Minei; Şi acum... al Născătoarei de Dumnezeu, din Octoih, cel de la glasul troparului sfântului. Dacă troparul sfântului a fost pe glasul al 6-lea, se cântă

Troparul Născătoarei de Dumnezeu

Cel ce pe cea binecuvântată ai numit-o Maică a Ta, venit-ai la patimă, prin hotărâre de bunăvoie şi strălucind pe Cruce, vrând să cauţi pe Adam, ai grăit îngerilor: Bucuraţi-vă împreună cu Mine, că s-a aflat drahma cea pierdută. Cel ce pe toate cu înţelepciune le-ai rânduit, slavă Ţie!

Apoi otpustul (vezi la pag. 26).

Dacă troparul sfântului a fost pe alt glas, să se cânte troparul Născătoarei de Dumnezeu al Învierii de la glasul respectiv.

Dacă la Minei în acea zi sunt doi sfinţi şi amândoi au tropare deosebite, atunci, după ce s-a cântat troparul învierii, se cântă întâi troparul primului sfânt, fără Slavă..., apoi troparul sfântului al doilea cu Slavă..., iar troparul Născătoarei de Dumnezeu se cântă cel de la glasul troparului sfântului al doilea.

La sărbătorile sfinţilor se cântă troparul sfântului din Minei (care la sărbătorile sfinţilor cu priveghere se găseşte de obicei la Vecernia mică), de două ori (a doua oară cu Slavă...), apoi Şi acum... al Născătoarei de Dumnezeu pe glasul troparului sfântului (însă vineri seara se cântă totdeauna, la Şi acum..., troparul Născătoarei de Dumnezeu de la glasul de rând al Octoihului).

La Praznicele împărăteşti se cântă numai troparul praznicului, de trei ori (a doua oară cu Slavă..., a treia oară cu Şi acum...).

După tropare, se face otpustul, astfel:

Preotul (diaconul, dacă este): Înţelepciune.

Cântăreţul (coborând din strană): Binecuvintează.

Preotul: Cel ce este binecuvântat...

Cântăreţul: Amin. Întăreşte, Dumnezeule, sfânta şi dreapta credinţă a dreptslăvitorilor creştini şi Sfântă Biserica Ta în veacul veacului.

Preotul: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Cântareţul: Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai slăvită fără de asemănare decât Serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Preotul: Slavă Ţie, Hristoase, Dumnezeule...

Cântăreţul: Slavă... Şi acum... Doamne miluieşte (de trei ori), părinte, binecuvinteză!

Preotul face otpustul.

Cântăreţul: Amin.


RÂNDUIALA UTRENIEI DUMINICILOR

Glasul VI

După ce s-a citit Miezonoptica Duminicii, cu Troparele treimice, preotul zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru...

Cântăreţul: Amin. Apoi (închinându-se de trei ori) zice:

Veniţi să ne închinăm împăratului nostru Dumnezeu.

Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Hristos, împăratul nostru Dumnezeu.

Veniţi să ne închinăm şi să cădem la însuşi Hristos, împăratul şi Dumnezeul nostru[2].

Şi se citesc psalmii:

PSALMUL 19

Să te audă Domnul în ziua necazului, şi să te apere numele Dumnezeului lui Iacob. Trimită ţie ajutor din locaşul Său cel sfânt, şi din Sion să te sprijine pe tine. Pomenească toată jertfa ta, arderea de tot a ta bine-plăcută să-I fie. Dea ţie Domnul, după inima ta, şi tot sfatul tău să-l plinească. Bucura-ne-vom de mântuirea Ta, şi întru numele Dumnezeului nostru ne vom mări. Plinească Domnul toate cererile tale. Acum am cunoscut că a mântuit Domnul pe Unsul Său, cu puterea dreptei Sale. Auzi-L-va pe Dânsul din cerul cel sfânt al Lui. Unii se laudă cu căruţele lor, alţii cu caii lor, iar noi ne lăudăm cu numele Domnului Dumnezeului nostru. Aceştia s-au împiedicat şi au căzut, iar noi ne-am ridicat şi ne-am îndreptat, Doamne, mântuieşte-ne pe noi, şi ne auzi în orice zi Te vom chema.

PSALMUL20

Doamne, întru puterea Ta se va veseli împăratul şi întru mântuirea Ta se va bucura foarte. După dorirea inimii lui i-ai dat lui, şi de voia buzelor lui nu l-ai lipsit pe el. Că l-ai întâmpinat pe el eu binecuvântările bunătăţii, pus-ai pe capul lui cunună de piatră scumpă. Viaţă a cerut de la Tine şi i-ai dat lui lungime de zile în veacul veacului. Mare este slava lui întru mântuirea Ta, slavă şi mare cuviinţă vei pune peste el. Că li vei da lui binecuvântare în veacul veacului, veseli-l-vei pe dânsul întru bucurie cu faţa Ta. Că împăratul nădăjduieşte în Domnul şi întru mila Celui Preaînalt nu se va clătina. Află-se mâna Ta peste toţi vrăjmaşii Tăi; dreapta Ta să afle pe toţi cei ce Te urăsc pe Tine. Pune-i-vei pe ei ca un cuptor de foc în vremea arătării Tale; Domnul întru mânia Sa îi va tulbura pe ei, şi-i va mânca pe ei focul. Rodul lor de pe pământ îl vei pierde şi sămânţa lor dintre fiii oamenilor. Că au gândit rele împotriva Ta, au cugetat sfaturi, care nu vor putea să stea. Că îi vei pune pe ei pe fugă şi cu arcul Tău vei ţinti capul lor. Înalţă-Te, Doamne, întru tăria Ta; cânta-vom şi vom lăuda puterile Tale.

Slavă... Şi acum... Sfinte Dumnezeule... Tatăl nostru... Că a Ta este împărăţia... (Dator este preotul a lua aminte ca să fie în mijlocul bisericii, când va zice Că a Ta este împărăţia...). Apoi se citesc troparele acestea:

Mântuieşte, Doamne, poporul Tău şi binecuvintează moştenirea Ta; biruinţă binecredincioşilor creştini asupra celui potrivnic dăruieşte; şi cu Crucea Ta păzeşte pe poporul Tău.

Slavă...

Cel ce Te-ai înălţat pe Cruce de bunăvoie, poporului Tău celui nou, numit cu numele Tău, îndurările Tale dăruieşte-i, Hristoase Dumnezeule. Veseleşte cu puterea pe binecredincioşii creştini, dăruindu-le lor biruinţă asupra potrivnicului, având ajutorul Tău armă de pace, nebiruită biruinţă.

Şi acum...

Ocrotitoare neînfricată şi neînfruntată nu trece cu vederea, ceea ce eşti bună, rugăciunile noastre, întru tot lăudată Născătoare de Dumnezeu. întăreşte viaţa cea de obşte a dreptcredincioşilor. Mântuieşte pe cei ce i-ai rânduit să conducă, şi le dă lor biruinţă din cer, pentru că ai născut pe Dumnezeu, ceea ce eşti singură binecuvântată.

Preotul rosteşte ectenia: Miluieşte-ne pe noi,Dumnezeule...

Cântăreţul zice: Doamne miluieşte (de 3 ori), la fiecare cerere a ecteniei.

După ecfonisul ecteniei: Că milostiv şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti..., cântăreţul: Amin. întru numele Domnului binecuvintează, părinte.

Preotul:

Slavă Sfintei şi Celei de o fiinţă şi de viaţă făcătoarei şi nedespărţitei Treimi, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor[3].

Cântăreţul (în mănăstiri cel mai mare, sau cel rânduit): Amin. Şi citeşte, cu evlavie şi cu frică de Dumnezeu, următorii şase psalmi, iar cei din biserică ascultă în tăcere şi cu umilinţă:

Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire (de trei ori).

Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta (de două ori).

PSALMUL 3

Doamne, cât s-au înmulţit cei ce mă necăjesc! Mulţi se scoală asupra mea; mulţi zic sufletului meu: "Nu este mântuire lui, întru Dumnezeul lui!". Iar Tu, Doamne, sprijinitorul meu eşti, slava mea şi Cel ce înalţi capul meu. Cu glasul meu către Domnul am strigat şi m-a auzit din muntele cel sfânt al Lui. Eu m-am culcat şi am adormit; sculatu-m-am, că Domnul mă va sprijini. Nu mă voi teme de mii de popoare, care împrejur mă împresoară. Scoală, Doamne, mântuieşte-mă, Dumnezeul meu, că Tu ai bătut pe toţi cei ce mă vrăjmăşesc în deşert; dinţii păcătoşilor ai zdrobit. A Domnului este mântuirea, şi peste poporul Tău, binecuvântarea Ta.

Şi iarăşi:

Eu m-am culcat şi am adormit; sculatu-m-am că Domnul mă va sprijini.

PSALMUL 37

Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine, nici cu iuţimea Ta să mă cerţi. Că săgeţile Tale s-au înfipt în mine, şi ai întărit peste mine mâna Ta. Nu este vindecare în trupul meu de la fata mâniei Tale; nu este pace în oasele mele de la fata păcatelor mele. Că fărădelegile mele au covârşit capul meu, ca o sarcină grea apăsat-au peste mine. împutitu-s-au şi au putrezit rănile mele, de la faţa nebuniei mele. Chinuitu-m-am şi m-am gârbovit până în sfârşit, toată ziua mâhnindu-mă umblam. Că şalele mele s-au umplut de ocări şi nu este vindecare în trupul meu. Necăjitu-m-am şi m-am smerit foarte; răcnit-am din suspinarea inimii mele. Doamne, înaintea Ta este toată dorirea mea şi suspinul meu de la Tine nu s-a ascuns. Inima mea s-a tulburat, părăsitu-m-a tăria mea şi lumina ochilor mei, şi aceasta nu este cu mine. Prietenii mei şi vecinii mei în preajma mea s-au apropiat şi au şezut; şi cei de aproape ai mei departe au stat. Şi se sileau cei ce căutau sufletul meu şi cei ce căutau cele rele mie grăiau deşertăciuni şi vicleşuguri toată ziua cugetau. Iar eu ca un surd nu auzeam şi ca un mut ce nu-şi deschide gura sa. Şi m-am făcut ca un om ce nu aude şi nu are în gura lui mustrări. Că spre Tine, Doamne, am nădăjduit; Tu mă vei auzi, Doamne, Dumnezeul meu, că am zis, ca nu cumva să se bucure de mine vrăjmaşii mei; şi când s-au clătinat picioarele mele, împotriva mea s-au semeţit. Că eu spre bătăi gata sunt, şi durerea mea înaintea mea este pururea. Că fărădelegea mea eu o voi vesti, şi mă voi îngriji pentru păcatul meu; iar vrăjmaşii mei trăiesc şi s-au întărit mai mult decât mine, şi s-au înmulţit cei ce mă urăsc pe nedrept. Cei ce îmi răsplătesc rele pentru bune mă defăimau, că urmam bunătatea. Nu mă lăsa, Doamne, Dumnezeul meu, nu Te depărta de la mine; ia aminte spre ajutorul meu, Doamne al mântuirii mele.

Şi iarăşi:

Nu mă lăsa, Doamne, Dumnezeul meu, nu Te depărta de la mine; ia aminte spre ajutorul meu, Doamne al mântuirii mele.

PSALMUL 62

Dumnezeule, Dumnezeul meu, pe Tine Te caut dis-de-dimineaţă. însetat-a de Tine sufletul meu, suspinat-a după Tine trupul meu, în pământ pustiu şi neumblat şi fără de apă. Aşa în locul cel sfânt m-am arătat Ţie, ca să văd puterea Ta şi slava Ta. Că mai bună este mila Ta decât viaţa; buzele mele Te vor lăuda. Aşa Te voi binecuvânta în viaţa mea, şi în numele Tău voi ridica mâinile mele. Ca de seu şi de grăsime să se sature sufletul meu, şi cu buze de bucurie Te va lăuda gura mea. De mi-am adus aminte de Tine în aşternutul meu, în dimineţi am cugetat la Tine, că ai fost ajutorul meu, şi întru acoperământul aripilor Tale mă voi bucura. Lipitu-s-a sufletul meu de Tine şi pe mine m-a sprijinit dreapta Ta. Iar ei în deşert au căutat sufletul meu, intra-vor în cele mai de jos ale pământului; da-se-vor în mâinile sabiei; părţi vulpilor vor fi. Iar împăratul se va veseli de Dumnezeu; lăuda-se-va tot cel ce se jură întru El, că s-a astupat gura celor ce grăiesc nedreptăţi

Şi iarăşi:

În dimineţi am cugetat la Tine, că ai fost ajutorul meu şi întru acoperământul aripilor Tale mă voi bucura. Lipitu-s-a sufletul meu de Tine şi pe mine m-a sprijinit dreapta Ta.

Slavă... Şi acum... Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie, Dumnezeule (de trei ori, fără închinăciune) Doamne miluieşte (de 3 ori), Slavă... Şi acum...

Acum iese preotul din sfântul altar şi citeşte în taină ultimele şase rugăciuni ale dimineţii, în faţa uşilor împărăteşti; iar cântăreţul continuă citirea psalmilor următori:

PSALMUL 87

Doamne, Dumnezeul mântuirii mele, ziua am strigat şi noaptea înaintea Ta. Să ajungă înaintea Ta rugăciunea mea; pleacă urechea Ta spre ruga mea, Doamne, că s-a umplut de rele sufletul meu şi viata mea de iad s-a apropiat. Socotit am fost cu cei ce se coboară în groapă; ajuns-am ca un om neajutorat, între cei morţi slobod. Ca nişte oameni răniţi ce dorm în mormânt, de care nu Ţi-ai mai adus aminte şi care au fost lepădaţi de la mâna Ta. Pusu-m-au în groapa cea mai de jos, întru cele întunecate şi în umbra morţii. Asupra mea s-a întărit mânia Ta şi toate valurile Tale le-ai adus peste mine. Depărtat-ai pe cunoscuţii mei de la mine, ajuns-am urâciune lor. închis am fost şi n-am putut ieşi. Ochii mei au slăbit de suferinţă. Strigat-am către Tine, Doamne, toată ziua, întins-am către Tine mâinile mele. Oare, morţilor vei face minuni? Sau cei morţi se vor scula şi Te vor lăuda pe Tine? Oare, va spune cineva în mormânt mila Ta şi adevărul Tău în locul pierzării? Oare, se vor cunoaşte în întuneric minunile Tale şi dreptatea Ta în pământ uitat? Iar eu către Tine, Doamne, am strigat şi dimineaţa rugăciunea mea Te va întâmpina. Pentru ce, Doamne, lepezi sufletul meu şi întorci faţa Ta de la mine? Sărac sunt eu şi în osteneli din tinereţile mele; înăltându-mă, m-am smerit şi m-am mâhnit. Peste mine au venit mâniile Tale şi înfricoşările Tale m-au tulburat. Înconjuratu-m-au ca apa toată ziua şi m-au cuprins deodată. Depărtat-ai de la mine pe prieten şi pe vecin şi pe cunoscuţii mei din cauza ticăloşiei mele.

Şi iarăşi:

Doamne, Dumnezeul mântuirii mele, ziua am strigat şi noaptea înaintea Ta. Să ajungă înaintea Ta rugăciunea mea; pleacă urechea Ta spre ruga mea.

PSALMUL 102

Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul şi toate cele dinlăuntrul meu, numele cel sfânt al Lui. Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul şi nu uita toate binefacerile Lui. Pe Cel ce curăţeşte toate fărădelegile tale, pe Cel ce vindecă toate bolile tale; pe Cel ce izbăveşte din stricăciune viaţa ta, pe Cel ce te încununează cu milă şi cu îndurări; pe Cel ce umple de bunătăţi dorirea ta; înnoi-se-vor ca ale vulturului tinereţile tale. Cel ce face milostenie, Domnul, şi judecată tuturor celor ce li se face strâmbătate. Cunoscute a făcut căile Sale lui Moise, fiilor lui Israel voile Sale. Îndurat şi milostiv este Domnul, îndelung-Răbdător şi mult-Milostiv. Nu până în sfârşit se va iuţi, nici în veac se va mânia. Nu după păcatele noastre a făcut nouă, nici după fărădelegile noastre a răsplătit nouă, ci cât este de departe cerul de pământ, atât este de mare mila Lui, spre cei ce se tem de El. Pe cât sunt de departe răsăriturile de la apusuri, depărtat-a de la noi fărădelegile noastre. în ce chip miluieşte tatăl pe fii, aşa a miluit Domnul pe cei ce se tem de Dânsul. Că El a cunoscut zidirea noastră adusu-Şi-a aminte că ţărână suntem. Omul ca iarba zilele lui ca floarea câmpului; aşa va înflori. Că duh a trecut printr-însul şi nu va mai fi şi nu se va mai cunoaşte încă locul său. Iar mila Domnului din veac în veac spre cei ce se tem de Dânsul, şi dreptatea Lui spre fiii fiilor, spre cei ce păzesc legământul Lui şi îşi aduc aminte de poruncile Lui, ca să le facă pe ele. Domnul în cer a gătit scaunul Său şi împărăţia Lui peste toţi stăpâneşte. Binecuvântaţi pe Domnul toţi îngerii Lui, cei puternici la virtute, care faceţi cuvântul Lui şi auziţi glasul cuvintelor Lui. Binecuvântaţi pe Domnul toate puterile Lui, slugile Lui, care faceţi voia Lui. Binecuvântaţi pe Domnul toate lucrurile Lui; în tot locul stăpânirii Lui, binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul.

Şi iarăşi:

În tot locul stăpânirii Lui, binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul.

PSALMUL 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea întru credincioşia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmaşul prigoneşte sufletul meu şi viata mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morţii cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine şi inima mea încremenită înăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoşat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-Ţi întoarce fata Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineaţa mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmaşii mei, că la Tine alerg, Doamne. învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povăţuiască la pământul dreptăţii. Pentru numele Tău, Doamne, dăruieşte-mi viată. întru dreptatea Ta, scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpeşte pe vrăjmaşii mei şi pierde pe toţi cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Şi iarăşi:

Auzi-mă, Doamne, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău.

Auzi-mă, Doamne, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău. Duhul Tău cel bun să mă povăţuiască la pământul dreptăţii.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie, Dumnezeule;

Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie, Dumnezeule;

Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.

Apoi preotul rosteşte ectenia mare, în timpul căreia cântăreţii dau răspunsurile cuvenite, cântând împreună cu credincioşii şi închinându-se după cuviinţă, la fiecare cerere a ecteniei, precum s-a arătat şi la Vecernie.

Îndată după ectenie, cântăreţul din strana dreaptă începe să cânte, pe glasul de rând al Octoihului:

Dumnezeu este Domnul şi S-a arătat nouă; bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului (de patru ori, punându-se înainte stihurile următoare):

Stih 1: Lăudaţi pe Domnul că este bun, că în veac este mila Lui (ps. 135,1).

Stih 2: înconjurând m-au înconjurat şi în numele Domnului i-am înfrânt pe ei.

Stih 3: Nu voi muri, ci voi fi viu şi voi povesti lucrurile Domnului.

Stih 4: Piatra pe care n-au băgat-o în seamă ziditorii, aceasta s-a făcut în capul unghiului. De la Domnul s-a făcut aceasta şi minunată este întru ochii noştri.

După Dumnezeu este Domnul...se cântă troparul învierii glasului de rând, de două ori (caută-l la rânduiala Vecerniei); apoi Slavă... troparul sfântului zilei, din Minei; Şi acum...troparul Născătoarei de Dumnezeu de la glasul troparului sfântului.

După aceea, cântăreţul zice: Doamne miluieşte(de 3 ori) Slavă... Şi acum...şi se citesc Catismele de rând din Psaltire (Duminică dimineaţa: Catisma a doua, a treia şi a şaptesprezecea), pe analogul aşezat din vreme în mijlocul bisericii, sub policandru.

După prima Catismă, preotul (sau diaconul, dacă este) zice ectenia mică, apoi se cântă primul rând de Sedelne (Şezânde).

Sedelnele Învierii

Glasul 1, Podobie:

Mormântul Tău, Mântuitorule, ostaşii străjuindu-l, morţi s-au făcut de strălucirea îngerului ce s-a arătat, care a vestit femeilor învierea. Pe Tine Te mărim, Pierzătorul stricăciunii; la Tine cădem, Cel ce ai înviat din mormânt, la Unul Dumnezeul nostru.

Slavă...

Pe Cruce fiind pironit de voie, îndurate, în mormânt fiind pus ca un mort, Dătătorule de viată, stăpânirea morţii ai zdrobit cu moartea Ta, Puternice. Că de Tine s-au cutremurat portarii iadului; Tu împreună ai sculat pe mortii cei din veac, ca un iubitor de oameni.

Şi acum...,a Născătoarei de Dumnezeu:

Maică a lui Dumnezeu, pe tine te ştim toţi, cei ce cu dragoste alergăm la a ta bunătate , care şi după naştere te-ai arătat fecioară cu adevărat. Pe tine te avem ocrotitoare noi, păcătoşii; pe tine izbăvire în ispite te-am câştigat, singura cu totul fără prihană.

Apoi se zice: Doamne miluieşte (de 3 ori), Slavă... Şi acum...şi se citeşte a doua Catismă de rând. Apoi preotul zice din nou,ectenia mica, după care se cântă al doilea rând de Sedelne:

Podobie: Piatra fiind pecetluită...

Femeile, dis-de-dimineată, au venit la mormânt, şi vedere îngerească văzând s-au cutremurat: mormântul a strălucit viaţă, minunea le-a spăimântat pe ele. Pentru aceasta, mergând, au vestit Ucenicilor învierea. Iadul l-a prădat Hristos, ca Cel ce este singur tare şi puternic; şi pe cei pieriţi i-a sculat pe toţi, frica osândirii dezlegând cu puterea Crucii.

Slavă...

Pe Cruce fiind pironit, Viaţa tuturor, şi între morţi fiind socotit Tu, Domnul, Cel fără de moarte, înviat-ai a treia zi, Mântuitorule, şi ai sculat pe Adam din stricăciune. Pentru aceasta puterile cerurilor strigau Ţie, Dătătorule de viaţă: Slavă patimilor Tale, Hristoase; slavă învierii Tale; slavă smereniei Tale, Unule, Iubitorule de oameni.

Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

Podobie: Mormântul Tău, Mântuitorule...

Marie, ceea ce eşti cinstit locaş al Stăpânului, ridică-ne pe noi, cei căzuţi în prăpastia cumplitei deznădăjduiri şi a greşealelor şi a necazurilor; că tu eşti mântuire şi ajutătoare a păcătoşilor, ocrotitoare tare şi mântuieşti pe robii tăi.

Apoi se zice: Doamne miluieşte (de 3 ori), Slavă... Şi acum... şi se citeşte a treia Catismă (Catisma a şaptesprezecea): Fericiţi cei fără prihană în cale.. ; iar dacă se întâmplă să cadă Duminica vreun praznic împărătesc sau vreun sfânt cu Polieleu, în loc de Catisma a şaptesprezecea se cântă Polieleul cu Mărimurile acelei sărbători (vezi mai departe, la locul lor); în Duminica Fiului Risipitor, Duminica lăsatului sec de carne şi Duminica lăsatului sec de brânză, după Polieleu se cântă Psalmul 136: La râul Babilonului... (vezi la Polieleu).

După Catisma a şaptesprezecea (sau după Polieleu), Duminica se cântă îndată, cu glas dulce, pe glasul al 5-lea

Binecuvântările Învierii

Stih: Binecuvântat eşti, Doamne, învaţă-ne pe noi îndreptările Tale.

Soborul îngeresc s-a mirat văzându-Te pe Tine între cei morţi socotit fiind, şi puterea morţii surpând, Mântuitorule, şi împreună cu Tine pe Adam ridicându-l, şi din iad pe toţi slobozindu-i.

Binecuvântat eşti, Doamne...

Pentru ce miruri, din milostivire, cu lacrimi amestecaţi, o uceniţelor? îngerul cel ce a strălucit la mormânt a zis mironosiţelor: Vedeţi voi groapa şi înţelegeţi, că Mântuitorul a înviat din mormânt.

Binecuvântat eşti, Doamne...

Foarte de dimineaţă mironosiţele au alergat la mormântul Tău, tânguindu-se; dar înaintea lor a stat îngerul şi a zis: Vremea tânguirii a încetat, nu mai plângeţi, ci Apostolilor spuneţi învierea.

Binecuvântat eşti, Doamne...

Mironosiţele femei, cu miruri venind la groapa Ta, Mântuitorule, plângeau; iar îngerul către dânsele a grăit, zicând: De ce socotiţi pe Cel viu cu cei morţi? Căci, ca un Dumnezeu, a înviat din mormânt.

Slavă... a Treimii:

Închinămu-ne Tatălui şi Fiului Acestuia şi Duhului celui Sfânt, Sfintei Treimi întru o fiinţă, cu Serafimii grăind: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Doamne.

Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

Pe Dătătorul de viaţă născându-L, Fecioară, de păcat pe Adam l-ai mântuit; şi bucurie Evei în locul întristării i-ai dăruit, şi pe cei căzuţi din viaţă i-a îndreptat la aceeaşi, Cel ce S-a întrupat din tine, Dumnezeu şi om.

Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie, Dumnezeule! (de trei ori).

Apoi preotul rosteşte ectenia mică, după care cântăreţul citeşte îndată, cu glas mare şi rar, Ipacoi (Subascultâtorul) al glasului de rând.

Ipacoi

Pocăinţa tâlharului raiul a dobândit, iar plângerea mironosiţelor bucuria a vestit; că ai înviat, Hristoase Dumnezeule, dăruind lumii mare milă.

Şi se cântă îndată

Antifoanele[4]

Antifonul 1

Când sunt necăjit, auzi durerile mele, Doamne, către Tine strig.

Pustnicilor, celor ce sunt departe de lumea cea deşartă, neîncetată le este dorirea după Dumnezeu.

Slavă... Şi acum...

Sfântului Duh cinstire şi slăvire împreună se cuvine, ca şi Tatălui şi Fiului; pentru aceasta să cântăm o stăpânire a Treimii.

Antifonul 2

La munţii legilor Tale m-ai înălţat; cu fapte bune luminează-mă, Dumnezeule, ca să Te laud pe Tine.

Cu mâna Ta cea dreaptă luându-mă Tu, Cuvântule, fereşte-mă, păzeşte-mă, ca să nu mă ardă focul păcatului.

Slavă... Şi acum...

Prin Sfântul Duh toată făptura se înnoieşte, întorcându-se la cea dintâi; că întocmai puternic este cu Tatăl şi cu Cuvântul.

Antifonul 3

De cei ce mi-au zis mie: să mergem în locaşul Domnului, veselitu-mi-s-a duhul şi mi s-a bucurat inima.

În casa lui David va fi frică mare; că acolo scaunele punându-se, vor fi judecate toate seminţiile şi limbile pământului.

Slavă... Şi acum...

Sfântului Duh cinste, închinare, slavă şi putere se cuvine să-I aducem, ca şi Tatălui şi Fiului; că Unime este Treimea după fire, iar nu după feţe.

Preotul (diaconul), deschizând dvera şi uşile împărăteşti, zice:

Înţelepciune! Să luăm aminte!

Cântăreţii cântă Prochimenul glasului de rând.

Ipacoi (Subascultătorul)

Cu moartea Ta cea de voie şi de viată făcătoare, Hristoase, porţile iadului sfărâmându-le, ca un Dumnezeu, ne-ai deschis nouă raiul cel de demult, şi înviind din morţi, ai izbăvit din stricăciune viata noastră.

Şi se cântă îndată

Antifoanele

Antifonul 1

La cer ochii mei ridic, către Tine, Cuvântule: Milostiveşte-Te spre mine, ca să viez Ţie.

Miluieşte-ne pe noi, defăimaţii, făcându-ne vase de bună treabă Ţie, Cuvântule.

Slavă... Şi acum...

În Sfântul Duh este începutul a toată mântuirea: de suflă spre cineva Acesta, după vrednicie, curând îl ridică din cele de pe pământ, îl întraripează, îl creşte şi sus îl aşează.

Antifonul 2

De n-ar fi fost Domnul întru noi, nimenea din noi n-ar fi putut sta împotriva vrăjmaşului; că cei ce biruiesc, de aici se înalţă.

Cu dinţii lor să nu fie apucat sufletul meu, ca o pasăre, Cuvântule. Vai mie! Cum mă voi izbăvi de vrăjmaşi, iubitor de păcate fiind?

Slavă... Şi acum...

Prin Duhul Sfânt este îndumnezeirea tuturor, bună-voirea, înţelegerea, pacea şi binecuvântarea; că întocmai lucrător este cu Tatăl şi cu Cuvântul.

Antifonul 3

Cei ce nădăjduiesc în Domnul, pentru vrăjmaşi sunt înfricoşători şi tuturor minunaţi, că sus privesc.

Întru fărădelegi mâinile sale nu-şi tinde ceata drepţilor, ajutător avându-Te pe Tine, Mântuitorule.

Slavă... Şi acum...

Prin Sfântul Duh este stăpânia peste toate, Căruia se închină oştile cele de sus, cu toată suflarea celor de jos.

Preotul: Să luăm aminte! Înţelepciune! Cântăreţul cântă

Prochimenul

Doamne, deşteaptă puterea Ta şi vino, ca să ne mântuieşti pe noi (ps. 79,2).

De trei ori; a doua oară cu stihul:

Cel ce paşti pe Israel, ia aminte (ps. 79, 1).

Preotul (diaconul): Şi pentru ca să ne învrednicim noi a asculta Sfânta Evanghelie, pe Domnul Dumnezeul nostru să-L rugăm.

Cântăreţul: Doamne miluieşte (de 3 ori), obişnuit pe glasul al 2-lea.

Preotul: înţelepciune, drepţi să ascultăm Sfânta Evanghelie. Pace tuturor.

Cântăreţul: Şi duhului tău.

Preotul: Din Sfânta Evanghelie de la (N) citire.

Cântăreţul (închinându-se): Slavă Ţie, Doamne, slavă Ţie.

Preotul: Să luăm aminte. Şi citeşte Evanghelia de rând a învierii, în timp ce cântăreţul şade cu lumânarea aprinsă în latura de miazăzi a Sfintei Mese, cu faţa spre preotul care citeşte Sfânta Evanghelie; iar dacă face diaconul lucrul acesta, cântăreţul ascultă cu luare-amtnte şi evlavie Sfânta Evanghelie, stând în genunchi, împreună cu ceilalţi credincioşi.

Sfârşindu-se citirea Sfintei Evanghelii, cântăreţul cântă (închinându-se): Slavă Ţie, Doamne, slavă Ţie.

Şi în timp ce preotul iese cu Sfânta Evanghelie în mijlocul bisericii - pentru închinare, cântăreţul citeşte sau cântă, pe glasul al 2-lea (dacă nu cântă preotul însuşi sau diaconul):

Învierea lui Hristos văzând, să ne închinăm Sfântului Domnului Iisus, Unuia Celui fără de păcat. Crucii Tale ne închinăm, Hristoase, şi Sfântă învierea Ta o lăudăm şi o mărim; că Tu eşti Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu ştim, numele Tău numim. Veniţi toţi credincioşii, să ne închinăm Sfintei învierii lui Hristos, că iată a venit, prin Cruce, bucurie la toată lumea; totdeauna binecuvântând pe Domnul, lăudăm învierea Lui, că răstignire răbdând pentru noi, cu moartea pe moarte a stricat.

În duminicile dintre Paşti şi înălţare învierea lui Hristos... se zice de trei ori; iar în Duminica Floriilor şi a Rusaliilor nu se zice învierea lui Hristos..., deoarece atunci se citeşte Evanghelia praznicului.

Apoi se citeşte îndată, rar şi cu umilinţă

PSALMUL 50

Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta şi după mulţimea îndurărilor Tale şterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte. Că fărădelegea mea eu o cunosc, şi păcatul meu înaintea mea este pururea. Ţie unuia am greşit, şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încât drept eşti Tu în cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca Tu. Că iată în fărădelegi m-am zămislit, şi în păcate m-a născut maica mea. Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale, mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele cele smerite. Întoarce fata Ta de către păcatele mele, şi toate fărădelegile mele şterge-le. Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la faţa Ta, şi Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale, şi cu duh stăpânitor mă întăreşte. Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce. Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide, şi gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ţi-aş fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu duhul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului, şi să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău vitei.

După ce preotul s-a închinat în faţa Sfintei Evanghelii şi a intrat în sfântul altar, cântăreţul se închină şi el, cu evlavie, în faţa Sfintei Evanghelii, de două ori, o sărută şi se închină a treia oară. Apoi, mergând la locul său, cântă, pe glasul al 2-lea:

Slavă...

Pentru rugăciunile Apostolilor Tăi, Milostive, curăţeşte mulţimea greşealelor noastre.

Şi acum...

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curăţeşte mulţimea greşealelor noastre.

Stih: Miluieşte-ne, Dumnezeule, după mare mila Ta şi după mulţimea îndurărilor Tale, curăţeşte fărădelegile noastre.

Glasul al 6-lea:

Înviind Iisus din mormânt, precum a zis mai înainte, a dăruit nouă viaţă veşnică şi mare milă.

În duminicile Triodului (adică de la Duminica Vameşului şi a Fariseului, până la Duminica a cincea din Postul Mare, inclusiv), în loc de cele trei cântări de mai sus se cântă

Slavă .., glasul al 8-lea:

Uşile pocăinţei deschide-mi, Dătătorule de viată! Că dis-de-dimineată merge duhul meu la biserica Ta cea sfântă, purtând locaş al trupului, cu totul spurcat; ci, ca un îndurat, curăţeşte-l, cu mila milostivirii Tale.

Şi acum... a Născătoarei de Dumnezeu, acelaşi glas:

În cărările mântuirii îndreptează-mă, de Dumnezeu Născătoare, căci cu păcate grozave mi-am spurcat sufletul şi cu lenevire viata mea toată o am cheltuit; ci, cu rugăciunile tale, curăţeşte-mă de toată necurăţia.

Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta...

Glasul al 6-lea:

La mulţimea faptelor mele celor rele cugetând eu, ticălosul, mă cutremur de înfricoşătoarea zi a Judecăţii; ci, îndrăznind la mila milostivirii Tale, ca David mă rog Ţie: Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta.

Apoi preotul (diaconul, dacă este) citeşte rugăciunea Mântuieşte, Dumnezeule, poporul Tău..., din Liturghier, sau (dacă această rugăciune nu se mai citeşte) zice îndată ecfonisul: Cu mila şi cu îndurările..., iar la strană: Amin.

Canoanele

Şi se începe citirea Canoanelor, cu rânduiala lor, adică: Trei canoane ale glasului de rând, din Octoih (unul al învierii, unul al Crucii-învierii şi altul al Născătoarei de Dumnezeu) şi unul din Minei (al sfântului sau sfinţilor din ziua aceea), punându-se din toate, la fiecare cântare, câte 14 stihiri, cu stihurile respective, astfel: dacă la Minei avem un singur canon, se citeşte din Octoih: patru stihiri de la Canonul învierii, trei de la Canonul Crucii-învierii şi trei de la Canonul Născătoarei de Dumnezeu; dacă la Minei este sfânt cu slujba pe şase (stihiri la Doamne, strigat-am...) se citesc din Canonul învierii patru stihiri, din al Crucii-învierii două, din al Născătoarei de Dumnezeu două şi din Canonul Mineiului şase; dacă sfântul din Minei are slujbă cu Polieleu şi două canoane, se citesc trei stihiri din Canonul învierii, trei din al Născătoarei de Dumnezeu şi opt de la Minei (lăsând pe al Crucii-învierii). La sfârşitul fiecărei cântări se cântă Catavasia respectivă.

Dacă nu se citesc Canoanele (cum se face în cele mai multe biserici de enorie), îndată după ecfonisul: Cu mila şi cu îndurările..., se începe cântarea Catavasiilor[5].

După Cântarea a treia a Canoanelor (sau a Catavasiilor), preotul zice ectenia mică, apoi cântăreţul cântă (citeşte) Condacul, Icosul şi Sedealna sfântului zilei, din Minei.

După Cântarea a şasea a Canoanelor (sau a Catavasiilor), preotul zice din nou ectenia mică, apoi se cântă Condacul învierii al glasului de rând.

Condacul

Podobie: Plinind rânduiala...

Cu palma cea începătoare de viaţă, înviind pe toţi cei din tainiţele cele mai întunecoase, Dătătorul de viaţă, Hristos-Dumnezeu, înviere a dăruit frământăturii omeneşti; că este Mântuitor tuturor, înviere şi viaţă şi Dumnezeu a toate.

Apoi îndată se citeşte

Icosul

Crucea şi îngroparea Ta, Dătătorule de viaţă, o lăudăm credincioşii şi o cinstim; că iadul ai legat, Nemuritorule, ca un Dumnezeu atotputernic, şi pe morţi împreună i-ai înviat, şi porţile iadului le-ai sfărâmat, şi puterea morţii ai zdrobit, ca un Dumnezeu. Pentru aceasta, pământenii cu dragoste Te slăvim pe Tine, Cel ce ai înviat şi ai surpat puterea vrăjmaşului celui atotpierzător, şi ai înviat pe toţi cei ce au crezut întru Tine, şi lumea o ai mântuit de săgeţile şarpelui şi, ca Cel unul puternic, de înşelăciunea vrăjmaşului ne-ai izbăvit pe noi. Pentru aceasta, lăudăm cu dreaptă credinţă învierea Ta, prin care ne-ai mântuit pe noi, ca un Dumnezeu a toate.

 

Apoi se citeşte Sinaxarul (viaţa pe scurt a sfântului sau a sfinţilor zilei) din Minei[6].

Înainte de Cântarea a noua a Canoanelor (Catavasiilor), preotul zice, cădind în faţa Sfintei Mese:

Pe Născătoarea de Dumnezeu şi Maica Luminii întru cântări cin-stind-o, să o mărim.

Iar cântăreţii, coborând din străni, cântă, pe glasul Catavasiilor de rând:

Stih: Măreşte, suflete al meu, pe Domnul, şi s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu.

Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai slăvită fără de asemănare decât Serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Stih: Că a căutat spre smerenia roabei Sale, că iată, de acum mă vor ferici toate neamurile.

Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii...

Stih: Că mi-a făcut mie mărire Cel puternic, şi sfânt numele Lui şi mila Lui în neam şi în neam, spre cei ce se tem de El.

Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii...

Stih: Făcut-a tărie cu braţul Său Domnul, risipit-a pe cei mândri cu cugetul inimii lor.

Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii...

Stih: Pogorât-a pe cei puternici de pe scaune şi a înălţat pe cei smeriti, pe cei flămânzi i-a umplut de bunătăţi şi pe cei bogaţi i-a scos afară deşerţi.

Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii...

Stih: Luat-a pe Israel, sluga Sa, ca să pomenească mila, precum a grăit către părinţii noştri, lui Avraam şi seminţiei lui până în veac.

Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii...

Apoi stihul: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi, (închinându-ne) şi se cântă Cântarea a noua a Catavasiilor.

După aceasta, preotul (diaconul) rosteşte ectenia mică, apoi cântăreţii cântă (de obicei pe glasul al 2-lea):

Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru (de trei ori).

Înălţaţi pe Domnul Dumnezeul nostru şi vă închinaţi aşternutului picioarelor Lui (închinăciune), că sfânt este.

Şi se cântă îndată Luminânda de rând a Învierii (vezi Luminândele la locul lor); Slavă... Luminânda sfântului zilei, din Minei; Şi acum... a Născătoarei-învierii (numai în Duminica Floriilor se cântă Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru... fără Luminândă).

Apoi îndată se cântă, pe glasul de rând al Octoihului, Laudele, cu stihirile şi stihurile lor (în alte sărbători decât duminicile, Laudele se cântă pe glasul stihirilor de la Minei). Duminica se cântă opt stihiri; dacă sfântul din Minei n-are stihiri la Laude, se cântă toate cele opt stihiri ale Învierii din Octoih (Catavasier); dacă sfântul zilei are stihiri la Laude, se cântă primele patru stihiri ale învierii, apoi patru din Minei.

La Laude

Stihirile Învierii

Stihiri pe şase:

Stih: Ca să facă între dânşii judecată scrisă; slava aceasta este a tuturor cuvioşilor Lui.

Crucea Ta, Doamne, viată şi înviere poporului Tău este; şi întru dânsa nădăjduind, pe Tine, Dumnezeul nostru, Cel ce ai înviat, Te lăudăm; miluieşte-ne pe noi.

Stih: Lăudaţi pe Domnul întru sfinţii Lui, lăudaţi-L pe El intru tăria puterii Lui.

Îngroparea Ta, Stăpâne, raiul a deschis neamului omenesc; şi din stricăciune izbăvindu-ne, pe Tine, Dumnezeul nostru, Cel ce ai înviat, Te lăudăm; miluieşte-ne pe noi.

Stihiri pe patru:

Stih: Lăudaţi-L pe El întru puterile Lui, lăudaţi-L pe El după mulţimea slavei Lui.

Cu Tatăl şi cu Duhul pe Hristos să-L lăudăm, pe Cel ce a înviat din morţi, şi către Dânsul să grăim: Tu eşti viata şi învierea noastră; miluieşte-ne pe noi.

Stih: Lăudaţi-L pe El în glas de trâmbiţă, lăudaţi-L pe El în psaltire şi în alăută.

A treia zi ai înviat din groapă, Hristoase, precum este scris, şi împreună ai sculat pe strămoşul nostru. Pentru aceasta Te şi slăveşte neamul omenesc şi laudă învierea Ta.

Alte stihiri, ale lui Anatolie:

Stih: Lăudaţi-L pe El în timpane şi în hore, lăudaţi-L pe El în strune şi în organe.

Doamne, mare şi înfricoşătoare este taina învierii Tale; că aşa ai ieşit din mormânt, ca un mire din cămară, cu moartea pe moarte zdrobind, ca pe Adam să-l mântuieşti. Pentru aceasta, în ceruri îngerii dănţuiesc şi pe pământ oamenii slăvesc bună milostivirea Ta ce s-a făcut spre noi, Iubitorule de oameni.

Stih: Lăudaţi-L pe El în chimvale bine-răsunătoare, lăudaţi-L pe El în chimvale de strigare. Toată suflarea să laude pe Domnul.

O, călcătorilor de lege iudei, unde sunt peceţile şi arginţii pe care i-aţi dat ostaşilor? Nu s-a furat Vistieria, ci a înviat ca un puternic; ci voi înşivă v-aţi ruşinat, lepădându-vă de Hristos, Domnul slavei, Cel ce a pătimit şi S-a îngropat şi a înviat din morţi. Acestuia să ne închinăm.

Stih: Scoală-Te, Doamne, Dumnezeul meu, înalţă-se mâna Ta, nu uita pe săracii Tăi până în sfârşit.

Mormântul pecetluit fiind, cum vi s-a furat, iudeilor, care aţi aşezat străjeri şi semne aţi pus? Uşile încuiate fiind, a ieşit împăratul. Sau ca pe un mort puneţi-L de fată, sau ca unui Dumnezeu închinaţi-vă cu noi, cântând: Slavă Crucii Tale, Doamne, şi învierii Tale!

Stih: Lăuda-Te-voi, Doamne, cu toată inima mea, spune-voi toate minunile Tale.

La mormântul Tău cel primitor de viaţă au ajuns mironosiţele femei tânguindu-se, Doamne; şi miruri purtând, trupul Tău cel preacurat îl căutau să-l ungă. Dar au aflat înger purtător de lumină, pe piatră şezând şi către dânsele grăind: Pentru ce plângeţi pe Cel ce a izvorât din coastă viaţa lumii? Ce căutaţi în mormânt, ca pe un mort, pe Cel fără de moarte? Ci mai degrabă, alergând, vestiţi Ucenicilor Lui bucuria cea a toată lumea, a slăvitei Lui învieri; intru care luminându-ne şi pe noi, Mântuitorule, dăruieşte-ne curăţire şi mare milă.

Apoi: Slavă... Stihira de rând a Evangheliei învierii (vezi mai departe)[7], Şi acum... a Născătoarei de Dumnezeu, pe glasul Stihirei Evangheliei învierii care s-a cântat:

Preabinecuvântată eşti, Născătoare de Dumnezeu Fecioară. Că prin Cel ce S-a întrupat din tine, iadul s-a robit, Adam s-a chemat, blestemul s-a pierdut, Eva s-a izbăvit, moartea s-a omorât şi noi am înviat. Pentru aceasta, cântând, grăim: Binecuvântat eşti, Hristoase Dumnezeule, Cel ce bine ai voit aşa, slavă Ţie.

Apoi preotul (diaconul) zice, deschizând uşile împărăteşti: Slavă Ţie, Celui ce ne-ai arătat nouă lumina.

Iar cântăreţii cântă pe glasul Stihirei Evangheliei învierii de rând, începând cel din strana dreaptă,

Doxologia

Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire.

Lăudămu-Te, bine Te cuvântăm, închinămu-ne Ţie, slăvimu-Te, mulţumim Ţie, pentru slava Ta cea mare.

Doamne, Împărate ceresc, Dumnezeule, Părinte Atotţiitorule, Doamne Fiule, Unule-Născut, Iisuse Hristoase şi Duhule Sfinte.

Doamne Dumnezeule, Mieluşelul lui Dumnezeu, Fiul Tatălui, Cel ce ridici păcatul lumii, miluieşte-ne pe noi, Cel ce ridici păcatele lumii.

Primeşte rugăciunea noastră, Cel ce şezi de-a dreapta Tatălui, şi ne miluieşte pe noi.

Că Tu eşti unul sfânt, Tu eşti unul Domn Iisus Hristos întru slava lui Dumnezeu Tatăl, Amin.

În toate zilele Te voi binecuvânta şi voi lăuda numele Tău în veac şi în veacul veacului.

Învredniceşte-ne, Doamne, în ziua aceasta, fără de păcat să ne păzim noi.

Binecuvântat eşti, Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, şi lăudat şi preaslăvit este numele Tău în veci, Amin.

Fie, Doamne, mila Ta spre noi, precum am nădăjduit întru Tine.

Binecuvântat eşti, Doamne, învaţă-mă îndreptările Tale (de trei ori).

Doamne, scăpare Te-ai făcut nouă în neam şi în neam; eu am zis: Doamne, miluieşte-mă, vindecă sufle-tul meu, că am greşit Ţie.

Doamne, la Tine am scăpat, învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu.

Că la Tine este izvorul vieţii, întru lumina Ta vom vedea lumină.

Tinde mila Ta celor ce Te cunosc pe Tine.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi (de trei ori)

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.

... Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi.

Apoi se cântă, încă o dată, mai pe larg, Sfinte Dumnezeule...

În duminicile în care este de rând unul din glasurile 1, al 2-lea, al 3-lea, al 4-lea, se cântă acest tropar al Învierii, glasul al 4-lea:

Astăzi mântuire a toată lumea s-a făcut; să cântăm Celui ce a înviat din mormânt şi începătorului vieţii noastre; că stricând cu moartea pe moarte, biruinţă ne-a dăruit nouă şi mare milă.

Iar în duminicile în care este de rând unul din glasurile al 5-lea, al 6-lea, al 7-lea, al 8-lea, se cântă acest tropar al învierii, pe glasul al 8-lea:

Înviat-ai din mormânt şi legăturile iadului ai rupt; stricat-ai osânda morţii, Doamne, pe toţi din cursele vrăjmaşului izbăvindu-i; arătându-Te pe Tine Apostolilor Tăi, trimisu-i-ai pe dânşii la propovăduire; şi printr-înşii pacea Ta ai dăruit lumii, Unule-mult-Milostive.

Apoi preotul (diaconul) zice ectenia: Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila Ta..., iar cântăreţii răspund la fiecare cerere a ecteniei: Doamne miluieşte (de 3 ori).

Urmează ectenia cererilor rostită de preot (diacon): Să plinim rugăciunea noastră de dimineaţă, Domnului...

Apoi preotul zice: Pace tuturor.

Cântăreţul: Şi duhului tău.

Preotul (diaconul): Capetele noastre...

Cântăreţul (rar): Ţie Doamne.

Preotul: Că al Tău este a ne milui...

Apoi preotul face apolisul, după rânduiala arătată la sfârşitul Vecerniei. a mănăstiri, unde între Utrenie şi Liturghie se citesc Ceasurile (I, al III-lea şi al VI-lea), preotul zice: Înţelepciune.

Cântăreţul: Binecuvintează.

Preotul: Cel ce este binecuvântat Dumnezeul nostru...

Cântăreţul: Amin. întăreşte, Dumnezeule, sfânta şi dreapta credinţă a dreptslăvitorilor creştini şi Sfântă Biserica Ta în veacul veacului.

Şi începe îndată citirea psalmilor Ceasului I, iar otpustul deplin al Utreniei se face după Ceasul 1, începând preotul cu: Slavă Ţie, Hristoase Dumnezeule... şi celelalte[8].

ADAOS

Însemnare de tipic pentru rânduiala Utreniei din alte sărbători afară de duminici

Rânduiala Utreniei din alte sărbători afară de duminici (sărbătorile sfinţilor şi Praznicele împărăteşti) este neschimbată, ca şi cea din duminici, până la Dumnezeu este Domnul..., care se cântă pe glasul troparului acelei sărbători.

La sărbătorile sfinţilor, după Dumnezeu este Domnul..., se cântă troparul sfântului (sfinţilor) de două ori, apoi: Slavă... Şi acum... troparul Născătoarei de Dumnezeu al zilei săptămânale respective, pe glasul troparului sfântului; la Praznicele împărăteşti (sărbătorile Mântuitorului şi ale Sfintei Fecioare) se cântă numai troparul praznicului, de trei ori (ultima dată cu Slavă... Şi acum...)

Urmează apoi citirea Catismelor de rând din Psaltire, cu ecteniile mici şi Sedelnele sărbătorii sau ale sfântului, din Minei (sau numai Sedelnele, cum se obişnuieşte la cele mai multe biserici de enorie); în loc de Binecuvântările Învierii se cântă Polieleul (la sărbătorile Mântuitorului şi ale sfinţilor cu Polieleu = Psalmul 134: Robii Domnului... şi Psalmul 135: Lăudaţi pe Domnul că este bun..., iar la sărbătorile Maicii Domnului: Cuvânt bun..., vezi mai departe) şi Mărimurile sărbătorii respective (vezi mai departe sau în Psaltire). Dacă sfântul zilei nu are Mărimuri, după Polieleu se cântă Slavă...

Tatălui să ne închinăm... Şi acum..., Pe Maica Ta aduce Ţie... (caută-le la Stihirile Fericirilor glasul 1, pag. 70).

După Polieleu şi Mărimuri, preotul zice ectenia mică, după care se cântă al treilea rând de Sedelne ale sărbătorii (cele de după Polieleu) şi îndată Antifonul 1 al glasului al 4-lea: Din tinereţile mele... Cei ce urâţi Sionul... Slavă... Prin Sfântul Duh tot sufletul viază... Şi acum... Prin Sfântul Duh izvorăsc izvoarele Darului (caută-le mai departe, la Cântările glasului al 4-lea).

Apoi preotul (diaconul): înţelepciune. Să luăm aminte.

Şi se cântă Prochimenul sărbătorii respective, din Minei (Triod sau Penticostar).

Apoi Toată suflarea... şi celelalte, precum s-a arătat la rânduiala Utreniei Duminicilor (caută la pag. 49); preotul citeşte Evanghelia sfântului sau a sărbătorii (din faţa uşilor împărăteşti), iar la strană se citeşte Psalmul 50: Miluieşte-mă, Dumnezeule... (numai în Sâmbăta lui Lazăr, în Joia înălţării şi la înălţarea Sfintei Cruci - în orice zi ar cădea înainte de Psalmul 50 se zice: învierea lui Hristos..., ca în duminici, deoarece în aceste zile se citeşte din Evangheliile învierii).

Apoi cântăreţul cântă: Slavă..., Pentru rugăciunile... (vezi Mineiul), Şi acum... Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu..., Stihul: Miluieşte-ne, Dumnezeule... şi stihira sărbătorii.

Apoi preotul: Cu mila şi cu îndurările..., şi se citesc Canoanele sau se cântă Catavasiile de rând, cu rânduiala lor (caută la pag. 53).

La Cântarea a 9-a, preotul (diaconul): Pe Născătoarea de Dumnezeu şi Maica Luminii... şi, dacă e praznic împărătesc, la strană se cântă stihurile şi stihirile speciale ale sărbătorii, precum arată Mineiul (respectiv Triodul sau Penticostarul)[9], iar dacă e sărbătoarea vreunui sfânt, se cântă, ca şi duminica, Mărimurile Născătoarei de Dumnezeu, adică: Măreşte, suflete al meu... şi celelalte stihuri, cu Ceea ce eşti mai cinstită..., pe glasul Catavasiilor, apoi stihul Preasfântei Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi şi Cântarea a 9-a a Catavasiilor de rând (numai la 30 ianuarie, ziua Sfinţilor Trei Ierarhi, în orice zi a săptămânii ar cădea, se cântă Cântarea a 9-a a Canonului zilei, din Minei, ca la Praznicele împărăteşti).

După ectenia mică, rostită de preot (diacon),se cântă Luminânda sfântului şi a Născătoarei de Dumnezeu, din Minei (fără Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru...). Apoi îndată Laudele (Toată suflarea...), pe glasul indicat în Minei (respectiv Triod sau Penticostar), cu stihurile şi Slavă... de acolo. Urmează Doxologia (Slavoslovia), ca şi duminica Iar după Sfinte Dumnezeule... de la sfârşitul Doxologiei, se cântă troparul sfântului zilei sau al sărbătorii; după aceea, ecteniile şi apolisul, ca şi la Utrenia duminicilor (caută la pag. 62).

Pentru rânduiala Utreniei din zilele de rând, a se vedea Ceaslovul.


RANDUIALA SFINTEI LITURGHII

Preotul dă binecuvântarea mare: Binecuvântată este împărăţia Tatălui..., după care, între Paşti şi înălţarea Domnului, se cântă întâi Hristos a înviat... (de 3 ori). în restul anului, îndată după binecuvântare, cântăreţul răspunde: Amin, iar preotul (sau diaconul, dacă este) rosteşte ectenia mare: Cu pace, Domnului să ne rugăm şi celelalte. în timpul ecteniei, cântăreţii se închină, cu cuviinţă şi evlavie, la fiecare cerere rostită de preot sau de diacon, cântând împreună cu credincioşii răspunsurile rânduite: Doamne miluieşte, şi celelalte, aşa pre-cum s-a arătat că trebuie să facem la toate ecteniile

După ecfonisul ecteniei, în duminici şi la sărbătorile sfinţilor, cântăreţul din strana întâia cântă

PSALMUL 102:

Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul şi toate cele dinlăuntrul meu, numele cel sfânt al Lui. Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul şi nu uita toate binefacerile Lui. Pe Cel ce curăţeşte toate fărădelegile tale, pe Cel ce vindecă toate bolile tale; Pe Cel ce izbăveşte din stricăciune viata ta, pe Cel ce te încununează cu milă şi cu îndurări; Pe Cel ce umple de bunătăţi dorirea ta; înnoi-se-vor ca ale vulturului tinereţile tale. Cel ce face milostenie, Domnul,şi judecată tuturor celor ce li se face strâmbătate. Cunoscute a făcut căile Sale lui Moise, fiilor lui Israel voile Sale. Îndurat şi milostiv este Domnul, îndelung-Răbdător şi mult-Milostiv. Nu până în sfârşit se va iuţi, nici în veac se va mânia. Nu după păcatele noastre a făcut nouă, nici după fărădelegile noastre a răsplătit nouă, Ci cât este de departe cerul de pământ, atât este de mare mila Lui, spre cei ce se tem de El. Pe cât sunt de departe răsăriturile de la apusuri, depărtat-a de la noi fărădelegile noastre. În ce chip miluieşte tatăl pe fii, aşa a miluit Domnul pe cei ce se tem de Dânsul. Că El a cunoscut zidirea noastră; adusu-Şi-a aminte că ţărână suntem. Omul ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului; aşa va înflori. Că duh a trecut printr-însul şi nu va mai fi şi nu se va mai cunoaşte încă locul său. Iar mila Domnului din veac în veac spre cei ce se tem de Dânsul, şi dreptatea Lui spre fiii fiilor, spre cei ce păzesc legământul Lui şi îşi aduc aminte de poruncile Lui, ca să le facă pe ele. Domnul în cer a gătit scaunul Său şi împărăţia Lui peste toţi stăpâneşte. Binecuvântaţi pe Domnul toţi îngerii Lui, cei puternici la vârtute, care faceţi cuvântul Lui şi auziţi glasul cuvintelor Lui. Binecuvântaţi pe Domnul toate puterile Lui, slugile Lui, care faceţi voia Lui. Binecuvântaţi pe Domnul toate lucrurile Lui; în tot locul stăpânirii Lui, binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul.

Cântăreţul din strana întâia (închinându-se) cântă:

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cântăreţul din strana a doua:

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.

Şi iarăşi strana cea dintâi:

Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul şi toate cele dinlăuntrul meu, numele cel sfânt al Lui. Binecuvântat eşti, Doamne.

În practică, la toate bisericile de mir nu se mai cântă astăzi întreg Psalmul 102, ci numai partea de la sfârşit, începând cu Slavă...

Preotul (diaconul) zice ectenia mică, după care a doua strană începe Slavă... şi

PSALMUL 145:

Laudă, suflete al meu, pe Domnul. Lăuda-voi pe Domnul în viata mea, cânta-voi Dumnezeului meu cât voi trăi. Nu vă încredeţi în cei puternici, în fiii oamenilor, în care nu este izbăvire. Ieşi-va duhul lor şi se vor întoarce în pământ. În ziua aceea vor pieri toate gândurile lor. Fericit cel ce are ajutor pe Dumnezeul lui Iacob, nădejdea lui, în Domnul Dumnezeul lui, cel ce a făcut cerul şi pământul, marea şi toate cele din ele; cel ce păzeşte adevărul în veac; Cel ce face judecată celor năpăstuiţi; Cel ce dă hrană celor flămânzi. Domnul dezleagă pe cei ferecaţi în obezi; Domnul îndreaptă pe cei gârbovi; Domnul înţelepţeşte orbii, Domnul iubeşte pe cei drepţi; Domnul păzeşte pe cei străini. Pe orfan şi pe văduvă va sprijini şi calea păcătoşilor o va pierde. Împărăţi-va Domnul în veac, Dumnezeul tău, Sioane, în neam şi în neam.

În practică, în bisericile de mir nu se mai cântă azi Psalmul 145 întreg, ci numai versetul final; Împărăţi-va Domnul în veac..., precedat de Slavă...şi urmat de Şi acum...;iar uneori nu se mai cântă nici acesta, ci numai Slavă... Şi acum...

Unule-Născut, Fiule şi Cuvântul lui Dumnezeu, Cel ce eşti fără de moarte şi ai primit, pentru mântuirea noastră, a Te întrupa din Sfânta Născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioară Maria; Carele neschimbat Te-ai întrupat şi răstignindu-Te, Hristoase Dumnezeule, cu moartea pe moarte ai călcat. Unul fiind din Sfânta Treime, împreună-slăvit cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, mântuieşte-ne pe noi!

Preotul (diaconul) rosteşte a doua ectenie mică şi apoi se cântă pe glasul de rând al Octoihului

Fericirile

Întru împărăţia Ta, când vei veni, pomeneşte-ne pe noi, Doamne,

Fericiţi cei săraci cu duhul, că a acelora este împărăţia cerurilor.

Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia.

Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul.

Fericiţi cei flămânzi şi însetaţi de dreptate, că aceia se vor sătura.

Stihirile Fericirilor

Glasul 1:

Fericiţi cei milostivi, că aceia vor fi miluiţi.

Prin mâncare a scos vrăjmaşul pe Adam din rai; iar prin Cruce a adus Hristos într-însul pe tâlharul, care grăia: Pomeneşte-mă, când vei veni întru împărăţia Ta.

Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu.

Închinu-mă Patimilor Tale, slăvesc şi învierea; împreună cu, Adam şi cu tâlharul, cu glas luminat grăiesc către Tine: Pomeneşte-mă, Doamne, când vei veni întru împărăţia Ta.

Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema.

Răstignitu-Te-ai, Cel ce eşti fără de păcat, şi în mormânt ai fost pus de voie; dar ai înviat ca un Dumnezeu, împreună cu Tine sculând pe Adam, care grăia: Pomeneşte-mă, când vei veni întru împărăţia Ta.

Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că a acelora este împărăţia cerurilor.

Biserica Ta cea trupească, cu îngroparea cea de a treia zi o ai sculat, şi împreună cu Adam, pe cei din Adam i-ai înviat, Hristoase Dumnezeule, care grăieşte: Pomeneşte-ne, când vei veni întru împărăţia Ta.

Fericiţi veţi fi când vă vor ocărî şi vă vor prigoni şi vor grăi tot cuvântul rău împotriva voastră, minţind pentru Mine.

Venit-au plângând purtătoarele de mir la mormântul Tău, Hristoase Dumnezeule, foarte de dimineaţă; şi în veşminte albe au aflat un înger şezând, care a grăit: Ce căutaţi? înviat-a Hristos, de acum nu mai plângeţi.

Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră multă este în ceruri.

Apostolii Tăi, Doamne, venind la muntele unde le-ai rânduit lor, Mântuitorule, văzându-Te, s-au închinat Ţie, pe care i-ai şi trimis la neamuri să-i înveţe şi să-i boteze pe ei.

Slavă..., a Treimii:

Pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Duhul Sfânt să-L slăvim, grăind: Treime Sfântă, mântuieşte sufletele noastre.

Şi acum... a Născătoarei de Dumnezeu:

Ceea ce, în chip de negrăit, în cele de apoi, ai zămislit şi ai născut pe Ziditorul tău, Fecioară, miluieşte pe cei ce te măresc pe tine.

La Praznicele împărăteşti (sărbătorile Mântuitorului şi ale Sfintei Fecioare), în locul celor de până aci se cântă, la începutul Liturghiei, antifoanele speciale ale fiecărui paznic, care se găsesc la Minei, Triod sau Penticostar. Iar la Liturghia din zilele de rând, care se face mai mult în mănăstiri şi la catedralele chiriarhale, se cântă următoarele

Antifoane din toate zilele

Antifonul 1

Stih 1: Bine este a lăuda pe Domnul şi a cânta numele Tău, Preaînalte (ps. 91, 1).

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Mântuitorule, mântuieşte-ne pe noi.

Stih 2: A vesti dimineaţa mila Ta şi adevărul Tău, în toată noaptea (ps. 91, 2).

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Mântuitorule, mântuieşte-ne pe noi.

Stih 3: Drept este Domnul Dumnezeul nostru şi nu este nedreptate întru Dânsul (ps. 91, 15).

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Mântuitorule, mântuieşte-ne pe noi.

Slavă... Şi acum...

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Mântuitorule, mântuieşte-ne pe noi.

Antifonul 2

Stih 1: Domnul a împărăţit, întru podoabă S-a îmbrăcat; brăcatu-S-a Domnul întru putere şi S-a încins (ps. 92, 1).

Pentru rugăciunile sfinţilor Tăi, mântuieşte-ne pe noi, Doamne!

Stih 2: Pentru că a întărit lumea, care nu se va clătina (ps. 92, 2).

Pentru rugăciunile sfinţilor Tăi, mântuieşte-ne pe noi, Doamne!

Stih 3: Mărturiile Tale s-au adeverit foarte; casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile (ps. 92, 7 ).

Pentru rugăciunile sfinţilor Tăi, mântuieşte-ne pe noi, Doamne!

Slavă...

Pentru rugăciunile sfinţilor Tăi, mântuieşte-ne pe noi, Doamne!

Şi acum...

Unule-Născut, Fiule şi Cuvântul lui Dumnezeu, Cel ce eşti fără de moarte şi ai primit, pentru mântuirea noastră, a Te întrupa din Sfânta Născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioară Maria; Carele neschimbat Te-ai întrupat şi răstignindu-Te, Hristoase Dumnezeule, cu moartea pe moarte ai călcat. Unul fiind din Sfânta Treime, împreună-slăvit cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, mântuieşte-ne pe noi!

Antifonul 3

Stih 1: Veniţi să ne bucurăm de Domnul şi să strigăm lui Dumnezeu, Mântuitorului nostru (ps. 94, 1).

Mântuieşte-ne pe noi, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce eşti minunat între sfinţi, pe noi cei ce cântăm Ţie: Aliluia!

Stih 2: Să-ntâmpinăm faţa Lui întru laudă, şi în psalmi să-I strigăm Lui (ps. 94, 2).

Mântuieşte-ne pe noi, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce eşti minunat între sfinţi, pe noi cei ce cântăm Ţie: Aliluia!

Stih 3: Că Dumnezeu mare este Domnul şi împărat mare peste tot pământul (ps. 94, 3 ).

Mântuieşte-ne pe noi, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce eşti minunat între sfinţi, pe noi cei ce cântăm Ţie: Aliluia!

Slavă... Şi acum...

Mântuieşte-ne pe noi, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce eşti minunat între sfinţi, pe noi cei ce cântăm Ţie: Aliluia!

În timp ce se cântă Antifonul al treilea (sau ultimele stihiri ale Fericirilor), preotul face Vohodul mic sau Ieşirea cu Sfânta Evanghelie. Cântăreţii coboară din străni, iar după ce preotul (diaconul) zice: Înţelepciune, drepţi!, cântăreţul (corul), închinându-se, cântă

Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Hristos, mântuieşte-ne pe noi, Fiul lui Dumnezeu...

În duminici şi în toate zilele de la Paşti până la înălţarea Domnului, se adaugă îndată

... Cel ce ai înviat din morţi, pe noi, cei ce cântăm Ţie: Aliluia.

Iar la sărbătorile Maicii Domnului şi ale altor sfinţi, ca şi în zilele de rând, se adaugă îndată

... Cel ce eşti minunat între sfinţi, pe noi, cei ce cântăm Ţie: Aliluia.

La sărbătorile împărăteşti (înălţarea Sfintei Cruci, Naşterea Domnului, Botezul, întâmpinarea Domnului, Bunavestire, Duminica Floriilor, Duminica Paştilor şi toată Săptămâna Luminată, înălţarea Domnului, Duminica Rusaliilor, Sfânta Treime şi Schimbarea la faţă), în loc de Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Hristos... se cântă Isodicoanele (stihuri) speciale care se găsesc în Mineie, Triod sau Penticostar, precum şi în cartea Liturghier, adăugându-se Mântuieşte-ne pe noi, Fiul lui Dumnezeu..., cu sfârşitul adaptat praznicului respectiv, precum urmează:

La Înălţarea Sfintei Cruci (14 septembrie):

...Cel ce cu trupul Te-ai răstignit...

La Naşterea Domnului (25 decembrie):

...Cel ce Te-ai născut din Fecioară...

La Tăierea-împrejur (1 ianuarie):

...Cel ce ai fost tăiat împrejur în trup...

La Botezul Domnului (6 ianuarie):

...Cel ce Te-ai botezat în Iordan de la Ioan...

La întâmpinarea Domnului (2 februarie):

...Cel ce în braţele dreptului Simeon ai fost purtat...

La Bunavestire (25 martie):

...Cel ce pentru noi Te-ai întrupat...

La Duminica Floriilor:...Cel CC ai ŞCZUt pC mânzul asinei... La înâlţarea Domnului:...Cel CC întru slavă Te-ai înălţat...

La Duminica Rusaliilor şi Lunea Sfintei Treimi (a Sfântului Duh):

Mântuieşte-ne pe noi, Mângâietorule bune, pe cei ce-Ţi cântăm Ţie: Aliluia ( Se cântă în tot cursul săptămânii Rusaliilor).

La Schimbarea la faţă (6 august):

Mântuieşte-ne pe noi, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce Te-ai schimbat la faţă în muntele Taborului, pe noi...

În duminici se cântă îndată: troparul Învierii al glasului de rând din Octoih, troparul hramului bisericii respective (iar când ne aflăm înăuntrul vreunui praznic, îndată după troparul Învierii se zice şi al praznicului respectiv); apoi Condacul Învierii al glasului de rând din Octoih, Slavă... Condacul sfântului din Minei, Şi acum... Condacul hramului (iar înăuntrul praznicelor, zicem şi pe al praznicului, după al învierii).

La bisericile unde e hram vreunul din praznicele Mântuitorului, duminica nu se cântă niciodată troparul şi Condacul hramului, ci numai ale Învierii, pe glasul de rând, şi ale sfântului din Minei.

La Praznicele împărăteşti (sărbătorile Mântuitorului şi ale Sfintei Fecioare), precum şi la sărbătorile sfinţilor cu Priveghere, nu se cântă decât troparul şi Condacul praznicului sau al sfântului respectiv (punându-se între ele Slavă... Şi acum...); la fel şi în ziua hramului bisericii când nu cade duminica (iar de cade duminica sau înăuntrul vreunui praznic se adaugă troparul şi Condacul Învierii sau ale praznicului respectiv).

Pentru cazurile când Praznicele împărăteşti cad duminica, a se vedea regulile speciale din Tipicul bisericesc.

La celelalte sărbători ale sfinţilor (dacă nu cad duminica) se cânt numai troparul şi Condacul sfântului respectiv şi ale hramului bisericii

În zilele de rând ale săptămânii se cântă troparul zilei săptămânale din Ceaslov, troparul hramului bisericii şi troparul sfântului de la Minei; apoi Condacul zilei săptămânale din Ceaslov, al sfântului din Minei: Slavă... Cu sfinţii odihneşte... Şi acum... al hramului bisericii, sau Ceea ce eşti folositoare creştinilor..., iar Sâmbăta: Ca o pârgă a firii...; la bisericile care au hram vreuna din sărbătorile Mântuitorului sau ale Sfintei Fecioare se cântă însă întâi troparul hramului (afară de Miercuri şi Vineri) şi apoi al zilei săptămânale din Ceaslov; iar când ne aflăm înăuntrul vreunui praznic, se adaugă troparul şi Condacul praznicului.

După ce s-au cântat troparele şi condacele, după rânduiala arătată până aci, preotul (diaconul) zice: Domnului să ne rugăm.

Cântăreţii (corul credincioşilor): Doamne miluieşte.

Preotul: Că sfânt eşti Dumnezeul nostru...

La Praznicele împărăteşti, la hram şi la sfinţii cu Polieleu, mai ales acolo unde se săvârşeşte Sfânta Liturghie în sobor (cu sau fără arhiereu), după ce preotul zice: ...acum şi pururea..., se cântă de trei ori: Doamne, mântuieşte pe cei binecredincioşi, întâi de către clerici în sfântul altar, apoi de două ori de cor sau cântăreţi. Apoi se cântă în sfântul altar: Şi ne auzi pe noi, iar preotul (sau diaconul dacă este): Şi în vecii vecilor. Cântăreţii: Amin şi îndată cântă Sfinte Dumnezeule...

Dacă nu se cântă Doamne, mântuieşte pe cei binecredincioşi, atunci preotul zice întreg ecfonisul: Că sfânt eşti Dumnezeul nostru..., fără întrerupere, iar cântăreţii (corul): Amin. Şi cântă, începând de la strana dreaptă,

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi (de trei ori).

La slujba în sobor (cu sau fără arhiereu) Sfinte Dumnezeule..., se cântă de obicei de şase ori, adică de trei ori la strană (de către cor) şi de trei ori în sfântul altar, pe rând, începând cu cântăreţul din strana dreaptă sau corul.

Apoi: Slavă... Şi acum..., Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi.

Preotul (diaconul): Puternic!

Şi din nou cântă ambele strane, cu glas mai puternic şi mai pe larg: Sfinte Dumnezeule...

La Naşterea Domnului, la Bobotează, la Sâmbăta lui Lazăr, în Sâmbăta Patimilor, la Paşti şi în toată Săptămâna Luminată, precum şi în Duminica Rusaliilor, în loc de Sfinte Dumnezeule... se cântă

Câţi în Hristos v-a|i botezat, în Hristos v-aţi şi-mbrăcat, Aliluia.

La înălţarea Sfintei Cruci (14 septembrie) şi în Duminica Sfintei Cruci (a treia din Postul Paştilor), în loc de Sfinte Dumnezeule... se cântă

Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne, şi Sfântă învierea Ta o lăudăm şi o slăvim.

După ce s-a cântat pentru ultima oară Sfinte Dumnezeule... (respectiv Câţi în Hristos... sau Crucii Tale...), zice preotul:

Să luăm aminte! Pace tuturor!

Cântăreţul rânduit (din mijlocul bisericii, cu faţa spre răsărit):

Şi duhului tău.

Şi citeşte îndată Prochimenul din Apostol.

Preotul (diaconul): Înţelepciune!

Cântăreţul: Din cartea... citire.

Preotul (diaconul): Să luăm aminte.

Cântăreţul citeşte Apostolul rânduit, în timp ce preotul (diaconul) face cădirea mică.

Apoi preotul: Pace ţie, cititorule.

Cititorul Apostolului rămâne în mijlocul bisericii, cu capul plecat, până ce primeşte binecuvântarea de la preot.

Cântăreţul (corul) cântă rar: Aliluia (de trei ori).

Apoi preotul:

Înţelepciune, drepţi, să ascultăm Sfânta Evanghelie! Pace tuturor!

Cântăreţul (corul): Şi duhului tău.

Preotul: Din Sfânta Evanghelie de la (N) citire.

Cântăreţul (închinându-se): Slavă Ţie, Doamne, slavă Ţie.

Preotul (diaconul): Să luăm aminte.

Şi citeşte Sfânta Evanghelie care va fi la rând; în timpul citirii, cântăreţii stau în genunchi, împreună cu ceilalţi credincioşi, ascultând cu mare cuviinţă şi evlavie.

După citirea Sfintei Evanghelii, cântăreţii (închinându-se) cântă: Slavă Ţie, Doamne, slavă Ţie!

Apoi preotul (diaconul) rosteşte ectenia cererii stăruitoare (întreită), ectenia pentru cei chemaţi (catehumeni) şi celelalte două ectenii care urmează. Iar după ecfonisul ultimei ectenii, Ca sub stăpânirea Ta..., cântăreţii (corul) cântă

Heruvicul

Noi, care pe Heruvimi cu taină închipuim, şi făcătoarei de viaţă Treimi întreit-sfântă cântare aducem; toată grija cea lumească acum să o lepădăm...

Acum preotul face Vohodul mare (iese cu Cinstitele Daruri) şi face pomenirile rânduite, în mijlocul bisericii; cântăreţii coboară din străni şi se închină cu smerenie, răspunzând: Amin, după fiecare din pomenirile făcute de preot. După ultima formulă de pomenire rostită de preot (Şi pe voi pe toţi, dreptmăritorilor creştini...), corul sau cântăreţul (din strana stângă) răspunde: Amin şi cântă îndată partea a doua a Heruvicului:

... Ca pe împăratul tuturor să primim, pe Cel în chip nevăzut înconjurat de cetele îngereşti. Aliluia, Aliluia, Aliluia.

În Joia Mare, la Liturghia Sfântului Vasile, în loc de Noi, care pe Heruvimi..., se cântă următorul Heruvic, pe glasul al 6-lea:

Cinei Tale celei de taină astăzi, Fiul lui Dumnezeu, părtaş mă primeşte; că nu voi spune taina Ta vrăjmaşilor Tăi, nici sărutare îţi voi da, ca luda (Acum preotul iese cu Cinstitele Daruri). Ci, ca tâlharul, mărturisindu-mă, mă rog Ţie: Pomeneşte-mă, Doamne, întru împărăţia Ta. Aliluia, Aliluia, Aliluia.

În Sâmbăta Mare, la Liturghia Sfântului Vasile, în loc de Noi, care pe Heruvimi..., se cântă următorul Heruvic, pe glasul al 5-lea:

Să tacă tot trupul omenesc, şi să stea cu frică şi cu cutremur, şi nimic pământesc întru sine să nu cugete; că împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor, Hristos Dumnezeul nostru, vine să Se junghie şi să Se dea spre mâncare credincioşilor. Şi merg înaintea Acestuia cetele îngereşti, dimpreună cu toată începătoria şi Stăpânia. (Acum preotul iese cu Cinstitele Daruri). Heruvimii cei cu ochi mulţi şi Serafimii cei cu câte şase aripi, feţele acoperindu-şi şi cântând cântarea: Aliluia, Aliluia, Aliluia.

Apoi preotul (diaconul) rosteşte ectenia: Să plinim rugăciunea noastră...

După ecfonis, preotul zice: Pace tuturor.

Cântăreţul (corul): Şi duhului tău.

Preotul (diaconul): Să ne iubim unii pe alţii...

Cântăreţul (corul): Pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Treimea cea de o fiinţă şi nedespărţită.

Preotul (diaconul): Uşile, uşile! Cu înţelepciune să luăm aminte!

Cântăreţul sau unul dintre credincioşi rosteşte, rar şi răspicat, din mijlocul bisericii (sub policandru)

Simbolul credinţei

Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului, al tuturor celor văzute şi nevăzute.

Şi întru unul Domn iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toţi vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut. Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut; Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara şi S-a făcut om,

Şi S-a răstignit pentru noi, în zilele lui Ponţiu Pilat şi a pătimit şi S-a îngropat;

Şi a înviat a treia zi, după Scripturi;

Şi S-a înălţat la ceruri şi şade de-a dreapta Tatălui;

Şi iarăşi va să vină cu slavă să judece viii şi morţii, a Cărui împărăţie nu va avea sfârşit.

Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, Care a grăit prin prooroci.

Întru una, sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică.

Mărturisesc un botez spre iertarea păcatelor.

Aştept învierea morţilor. Şi viaţa veacului ce va să fie. Amin.

Apoi preotul (diaconul): Să stăm bine, să stăm cu frică...

Cântăreţul: Milă pace, jertfa laudei.

Preotul: Darul Domnului nostru Iisus Hristos...

Cântăreţul: Şi cu duhul tău. Preotul: Sus să avem inimile!

Cântăreţul: Avem către Domnul.

Preotul: Să mulţumim Domnului!

Cântăreţul (închinându-se de trei ori): Cu vrednicie şi cu dreptate este a ne închina Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh; Treimei Celei de o fiinţă şi nedespărtită.

Preotul: Cântarea de biruinţă cântând...

Cântăreţul: Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Savaot! Plin este cerul şi pământul de slăvirea Ta. Osana întru cei de sus! Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului. Osana întru cei de sus!

Preotul: Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul Meu...

Cântăreţul (rar): Amin.

Preotul: Beţi dintr-acesta toţi...

Cântăreţul (rar): Amin.

Preotul: Ale Tale dintru ale Tale...

Cântăreţul îngenunchează, împreună cu toţi credincioşii din biserică,şi cântă, rar, cu glas dulce şi lin:

Pe Tine Te lăudăm, pe Tine Te binecuvântăm; Ţie îţi mulţumim, Doamne, şi ne rugăm Ţie, Dumnezeului nostru.

Preotul (cădind în faţa Sfintei Mese): Mai ales pentru Preasfânta...

Cântăreţul (corul credincioşilor) cântă

Axionul

Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi prea nevinovată şi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai slăvită fără de asemănare decât Serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

La Liturghia Sfântului Vasile, se cântă acest Axion, glasul al 8-lea:

De tine se bucură, ceea ce eşti plină de dar, toată făptura, soborul îngeresc şi neamul omenesc, ceea ce eşti biserică sfinţită şi rai cuvântător, laudă a fecioriei, din care Dumnezeu S-a întrupat şi prunc S-a făcut Cel ce este mai înainte de veci, Dumnezeul nostru. Că mitrasul tău scaun l-a făcut şi pântecele tău mai încăpător decât cerurile l-a lucrat. De tine se bucură toată făptura, ceea ce eşti plină de dar, mărire ţie.

La Liturghia Sfântului Vasile din Joia Mare, se cântă următorul Axion, glasul al 5-lea:

Din ospăţul Stăpânului şi din Masa cea nemuritoare, veniţi, credincioşilor, la loc înalt, cu gânduri înalte să ne îndulcim, pe Cuvântul cel Preaînalt din cuvântul Lui cunoscându-L, pe Care îl slăvim.

La Liturghia Sfântului Vasile din Sâmbăta Mare, se cântă următorul Axion, glasul al 6-lea:

Nu te tângui pentru Mine, Maică, văzându-Mă în groapă pe Mine, Fiul tău, pe Care M-ai zămislit în pântece fără sămânţă; că Mă voi scula şi Mă voi preaslăvi şi voi înălţa în slavă, ca un Dumnezeu, pe cei ce cu credinţă şi cu dragoste pe tine neîncetat te măresc.

Axioane la Praznicele împărăteşti

La Praznicele împărăteşti, în loc de Cuvine-se cu adevărat..., se cântă Axioanele speciale ale acestor sărbători, precum urmează:

La Naşterea Maicii Domnului (8 septembrie)

Glasul al 8-lea:

Străin lucru este maicilor fecioria, străină este şi fecioarelor naşterea de fii; dar întru tine, Născătoare de Dumnezeu, amândouă s-au rânduit. Pentru aceasta, toate seminţiile pământului pe tine neîncetat te fericim.

La Înălţarea Sfintei Cruci (14 septembrie)

Glasul al 8-lea:

Rai de taină eşti, Născătoare de Dumnezeu, care ai odrăslit fără lucrare pe Hristos, prin Care pomul Crucii, cel de viaţă purtător, în pământ a fost sădit. Pentru aceasta, acum înălţat fiind, închinându-ne lui, pe tine te mărim.

La Intrarea în Biserică a Maicii Domnului (21 noiembrie)

Glasul al 4-lea:

Îngerii intrarea celei Preacurate văzând s-au spăimântat, cum Fecioara a intrat în Sfânta Sfintelor.

Ca de un chivot însufleţit al lui Dumnezeu, nicidecum să nu se atingă mâna necredincioşilor; dar buzele credincioşilor, fără tăcere, glasul îngerului cântând, cu bucurie să strige Născătoarei de Dumnezeu: Cu adevărat mai presus decât toţi eşti, Fecioară curată!

La Naşterea Domnului (25 decembrie)

Glasul 1:

Măreşte, suflete al meu, pe cea mai cinstită şi mai mărită decât oştile cele de sus.

Taină minunată şi neobişnuită văd, cer fiind peştera, scaun de Heruvimi Fecioara, ieslea sălăşluire, întru care S-a culcat Cel neîncăput, Hristos-Dumnezeu, pe Care, lăudându-L, îl slăvim.

La Botezul Domnului (6 ianuarie)

Glasul al 6-lea:

Măreşte, suflete al meu, pe Cel ce în Iordan de la Ioan a primit botezul.

Nu se pricepe nici o limbă a te lăuda după vrednicie, ci se întunecă şi mintea cea mai presus de lume să cânte ţie, de Dumnezeu Născătoare. însă, fiind bună, primeşte credinţa; că ştii dragostea noastră cea dumnezeiască; că tu creştinilor eşti ocrotitoare, pe tine te mărim.

La Întâmpinarea Domnului (2 februarie)

Glasul al 3-lea:

Născătore de Dumnezeu, nădejdea tuturor creştinilor, acoperă, apără, păzeşte pe cei ce nădăjduiesc în tine.

În Lege, în umbră şi în Scriptură, închipuire vedem noi credincioşii. Toată partea bărbătească, ce deschide pântecele, sfânt lui Dumnezeu este. Deci, pe Cuvântul cel mai înainte născut, pe Fiul Tatălui celui fără de început, pe Cel întâi-născut din Maică, fără ispită bărbătească, îl slăvim.

La Bunavestire (25 martie)

Glasul al 4-lea:

Binevesteşte, pământule, bucurie mare, lăudaţi ceruri mărirea Dumnezeului nostru.

Ca de un chivot însufleţit al lui Dumnezeu, nicidecum să nu se atingă mâna necredincioşilor; dar buzele credincioşilor, fără tăcere, glasul îngerului cântând, cu bucurie să strige Născătoarei de Dumnezeu: Cu adevărat mai presus decât toţi eşti, Fecioară curată!

La Sâmbăta lui Lazăr

Glasul al 8-lea:

Să cinstim, popoare, cu slăvire, pe curata Născătoare de Dumnezeu; pe ceea ce a zămislit în pântece, fără ardere, pe Focul dumnezeiesc, cu cântări fără tăcere să o mărim.

La Duminica Floriilor

Glasul al 4-lea:

Dumnezeu este Domnul şi S-a arătat nouă; tocmiţi prăznuire şi, bucurându-ne, veniţi să mărim pe Hristos, cu ramuri şi cu stâlpări şi cu cântări, grăind: Bine-cuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului, Mântuitorul nostru.

La Învierea Domnului

Glasul al 5-lea:

Îngerul a strigat celei pline de dar: Curată Fecioară, bucură-te. Şi iarăşi zic: Bucură-te, că Fiul tău a înviat a treia zi din mormânt.

Luminează-te, luminează-te, noule Ierusalime, că slava Domnului peste tine a răsărit. Saltă acum şi te bucură, Sioane; iar tu, curată Născătoare de Dumnezeu, veseleşte-te întru învierea Celui născut al tău.

La înjumătăţirea Praznicului învierii

(Miercuri în a patra săptămână după Paşti)

Glasul al 8-lea:

Străin lucru este maicilor fecioria, străină este şi fecioarelor naşterea de fii; dar întru tine, Născătoare de Dumnezeu, amândouă s-au rânduit. Pentru aceasta, toate seminţiile pământului pe tine neîncetat te fericim.

La Înălţarea Domnului

Glasul al 5-lea:

Măreşte, suflete al meu, pe Hristos, Dătătorul de viată, Cel ce S-a înălţat de pe pământ la cer.

Pe tine, Maica lui Dumnezeu, cea mai presus de minte şi de cuvânt, care ai născut negrăit, în timp, pe Cel mai presus de timp, credincioşii cu un gând te mărim.

La Pogorârea Duhului Sfânt (Duminica Rusaliilor)

Glasul al 4-lea:

Bucură-te, împărăteasă Maică, lauda fecioarelor. Că toată gura cea limpede binegrăitoare, vorbind nu te poate cânta după cuviinţă; nu izbuteşte nici o minte să priceapă naşterea ta. Pentru aceasta, cu un glas pe tine te mărim.

La Schimbarea la Faţă a Domnului (6 august)

Glasul al 4-lea:

Măreşte, suflete al meu, pe Domnul, Cel ce S-a schimbat la faţă în Muntele Taborului.

Naşterea ta fără prihană s-a arătat. Dumnezeu din coapsele tale a ieşit. Ca un purtător de trup S-a arătat pe pământ şi cu oamenii a petrecut. Pentru aceasta, pe tine, Născătoare de Dumnezeu, toţi te mărim.

La Adormirea Maicii Domnului (15 august)

Glasul 1:

Neamurile toate de fericesc pe tine, una de Dumnezeu Născătoare.

Biruiescu-se hotarele firii întru tine, Curată Fecioară; că naşterea păstrează fecioria şi moartea arvuneşte viată. Ceea ce după naştere eşti fecioară şi după moarte vie, mântuieşti pururea, Născătoare de Dumnezeu, moştenirea ta.

După Axion, preotul glăsuieşte: Întâi pomeneşte, Doamne...

Cântăreţul (corul) cântă: Pe toţi şi pe toate.

La Liturghia Sfântului Vasile,în loc de: Pe toţi şi pe toate, se cântă pe glasul al 2-lea acest tropar:

Pe arătătorul de cele cereşti al lui Hristos, pe sfetnicul Stăpânului, pe luminătorul cel strălucitor, cel din Cezareea Capadociei, pe marele Vasile cu toţii să-l cinstim.

Preotul: Şi ne dă nouă cu o gură şi cu o inimă...

Cântăreţul (corul): Amin.

Preotul: Şi să fie milele Marelui Dumnezeu...

Cântăreţul: Şi cu duhul tău.

Preotul (diaconul, dacă este) zice ectenia: Pe toţi sfinţii pomenindu-i..., apoi: Şi ne învredniceşte pe noi, Stăpâne...

Cântăreţul (corul) cântă, împreună cu toţi credincioşii din biserică: Tatăl nostru, Carele eşti în ceruri...

Preotul: Că a Ta este împărăţia...

Cântăreţul: Amin.

Preotul: Pace tuturor.

Cântăreţul: Şi duhului tău.

Preotul (diaconul): Capetele voastre Domnului să le plecaţi!

Cântăreţul (rar): Ţie, Doamne.

Preotul: Cu harul şi cu îndurările...

Cântăreţul: Amin.

Preotul: Să luăm aminte, Sfintele, sfinţilor.

Cântăreţul: Unul sfânt, unul Domn, Iisus Hristos, întru slava lui Dumnezeu-Tatăl, Amin.

Urmează predica rostită de preot, ori se citeşte Cazania sau Sinaxarul sfântului. După aceea, cântăreţul cântă Chinonicul (Priceasna) zilei, precum urmează:

Duminică, glasul al 8-lea:

Lăudaţi pe Domnul din ceruri. Aliluia, Aliluia, Aliluia (ps. 148, 1).

Luni, glasul 1:

Cel ce faci pe îngerii Tăi duhuri şi pe slugile Tale pară de foc. Aliluia, Aliluia, Aliluia (ps.103, 5).

Marţi, glasul al 3-lea:

Întru pomenire veşnică va fi dreptul. Aliluia, Aliluia, Aliluia (ps. 111, 6).

Miercuri, glasul al 6-lea:

Paharul mântuirii voi lua şi numele Domnului voi chema. Aliluia, Aliluia, Aliluia (ps. 115, 4).

Joi, glasul al 8-lea:

În tot pământul a ieşit vestirea lor şi la marginile lumii cuvintele lor. Aliluia, Aliluia, Aliluia (ps. 18, 4).

Vineri, glasul al 2-lea:

Mântuire ai făcut în mijlocul pământului, Hristoase Dumnezeule. Aliluia, Aliluia, Aliluia.

Sâmbătă, glasul 1:

Fericiţi sunt cei pe care i-ai ales şi i-ai primit, Doamne, şi pomenirea lor din neam în neam. Aliluia, Aliluia, Aliluia (ps. 64, 4).

Chinonice speciale

La Naşterea Domnului:

Mântuire a trimis Domnul poporului Său. Aliluia, Aliluia, Aliluia.

La Botezul Domnului:

Arătatu-S-a Darul cel mântuitor tuturor oamenilor. Aliluia, Aliluia, Aliluia.

La Bunavestire:

Ales-a Domnul Sionul şi l-a primit întru moştenire Luişi. Aliluia, Aliluia, Aliluia.

La Sâmbăta lui Lazăr:

Din gurile pruncilor şi ale celor ce sug, ai săvârşit laudă. Aliluia, Aliluia, Aliluia (ps. 8, 2).

La Duminica Floriilor:

Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului. Aliluia, Aliluia, Aliluia (ps. 117, 26).

În Joia Mare:

Cinei Tale celei de taină astăzi, Fiul lui Dumnezeu, părtaş mă primeşte; că nu voi spune taina Ta vrăjmaşilor Tăi, nici sărutare îţi voi da, ca luda; ci, ca tâlharul, mărturisindu-mă, strig Ţie: Pomeneşte-mă, Doamne, întru împărăţia Ta! Aliluia, Aliluia, Aliluia.

În Sâmbăta Mare:

Sculatu-S-a Domnul ca din somn şi a înviat, mântuindu-ne pe noi.

În Duminica Paştilor:

Trupul lui Hristos primiţi şi din izvorul cel fără de moarte gustaţi. Aliluia, Aliluia, Aliluia.

La Duminica Tomii:

Laudă, Ierusalime, pe Domnul; laudă pe Dumnezeul tău, Sioane. Aliluia, Aliluia, Aliluia (ps. 147, l).

La Înjumătăţirea Praznicului învierii:

Cel ce mănâncă trupul Meu şi cel ce bea sângele Meu, întru Mine rămâne şi Eu întru el, zis-a Domnul. Aliluia, Aliluia, Aliluia.

La Înălţarea Domnului:

Suitu-S-a Dumnezeu întru strigare, Domnul în glas de trâmbiţă. Aliluia, Aliluia, Aliluia (ps. 46, 5).

La Duminica Pogorârii Sfântului Duh (Rusalii)

Duhul Tău cel bun să mă povăţuiască la pământul dreptăţii. Aliluia, Aliluia, Aliluia (ps. 142, 10).

La Sfânta Treime:

Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la noi, Iubitorule de oameni, ne rugăm Ţie. Aliluia, Aliluia, Aliluia.

La Schimbarea la Faţă:

Întru lumina slavei feţei Tale, Doamne, vom umbla în veci. Aliluia, Aliluia, Aliluia.

La înălţarea Sfintei Cruci:

Însemnatu-s-a peste noi lumina feţei Tale, Doamne. Aliluia, Aliluia, Aliluia (ps. 4, 6).

La Sfântul prooroc Ilie şi la alţi sfinţi prooroci:

Bucuraţi-vă, drepţilor, în Domnul; celor drepţi se cuvine laudă. Aliluia, Aliluia, Aliluia (ps. 32,1).

După Chinonic, preotul (diaconul) cu sfântul potir, dintre uşile împărăteşti: Cu frică de Dumnezeu...

Cântăreţul (corul): Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului; Dumnezeu este Domnul şi S-a arătat nouă (ps. 117, 26-27).

(La Paşti şi în toată Săptămâna Luminată, în loc de Binecuvântat este..., se cântă Hristos a înviat... o dată).

Apoi preotul, după ce a împărtăşit pe credincioşii pregătiţi pentru aceasta (dacă sunt), zice:

Mântuieşte, Dumnezeule, poporul tău...

Cântăreţul (corul): Am văzut Lumina cea adevărată, am primit Duhul cel ceresc; am aflat credinţa cea adevărată, nedespărţitei Sfintei Treimi închinându-ne, că Aceasta ne-a mântuit pe noi.

De la Paşti până la înălţarea Domnului, în loc de Am văzut Lumina..., se cântă Hristos a înviat... (o dată), iar de la înălţare până la Rusalii se cântă Înălţatu-Te-ai întru slavă... (adică Troparul înălţării, caută mai departe).

După aceea, preotul zice: Totdeauna, acum şi pururea...

Cântăreţul: Amin.

Şi dacă au fost credincioşi care s-au împărtăşit, citeşte îndată:

Să se umple gurile noastre de lauda Ta, Doamne, ca să lăudăm slava Ta, că ne-ai învrednicit pe noi a ne împărtăşi cu Sfintele, cele fără de moarte, preacinstitele şi de viată făcătoarele Tale Taine. întăreşte-ne pe noi întru sfinţenia Ta; toată ziua să ne învăţăm dreptatea Ta. Aliluia, Aliluia, Aliluia.

Apoi preotul (diaconul) zice ectenia: Drepţi, primind...

După ecfonisul ecteniei, preotul: Cu pace să ieşim.

Cântăreţul: Întru numele Domnului.

Preotul (diaconul): Domnului să ne rugăm.

Cântăreţul: Doamne miluieşte.

Preotul citeşte Rugăciunea Amvonului, în mijlocul bisericii. Şi dacă sunt colive sau alte prinoase de binecuvântat, îndată după ecfonisul Rugăciunii Amvonului, cântăreţul cântă troparul sfântului sau al praznicului respectiv, în timp ce preotul cădeşte prinoasele. Apoi zice preotul: Domnului să ne rugăm. Cântăreţul: Doamne miluieşte. Iar preotul citeşte rugăciunea pentru binecuvântarea prinoaselor, după care se cântă îndată:

Fie numele Domnului binecuvântat, de acum şi până în veac (de trei ori), (ps. 112, 2).

Dacă nu sunt prinoase de binecuvântat, Fie numele Domnului... se cântă îndată după ecfonisul Rugăciunii Amvonului.

La Paşti şi în toată Săptămâna Luminată, în loc de Fie numele Domnului..., se cântă Hristos a înviat..., (de trei ori).

Apoi preotul: Binecuvântarea Domnului peste voi...

Cântăreţul: Amin.

Preotul: Slavă Ţie, Hristoase Dumnezeule...

Cântăreţul: Slavă... Şi acum..., Doamne miluieşte (de trei ori), părinte, binecuvintează.

Preotul face otpustul (apolisul) Sfintei Liturghii, după care cântăreţul (corul) cântă:

Stăpână, primeşte rugăciunile robilor tăi, şi ne izbăveşte pe noi din toată nevoia şi necazul.

SCURTĂ ÎNSEMNARE

despre rânduiala Sfintei Liturghii a Darurilor mai înainte sfinţite

În Postul Mare, miercurea şi vinerea, în unele sărbători de sfinţi cu Polieleu (ca de exemplu Sfântul Haralambie la 10 februarie, Sfinţii 40 de Mucenici la 9 martie şi altele), dacă acestea cad într-una din zilele de luni până vineri inclusiv, precum şi luni şi marţi în Săptămâna Patimilor, se săvârşeşte Sfânta Liturghie a Darurilor mai înainte sfinţite, care se uneşte cu slujba Vecerniei. În zilele în care se săvârşeşte această Sfântă Liturghie, se citesc mai înainte slujbele serviciului divin zilnic, după rânduiala din Ceaslov a zilelor de post, adică: Miezonoptica, Utrenia cu Ceasul I, Ceasul al III-lea, Ceasul al Vl-lea, Ceasul al IX-lea, Obedniţa şi apoi Vecernia cu Sfânta Liturghie.

Rânduiala acestei Sfinte Liturghii este următoarea:

Preotul (după ce s-a închinat şi s-a îmbrăcat în toate sfintele veşminte, după rânduială) zice: Binecuvântată este împărăţia Tatălui...

Cântăreţul (închinându-se): Amin. Veniţi să ne închinăm... şi citeşte Psalmul 103: Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul... (caută la rânduiala Vecerniei, pag. 10).

Apoi preotul (din sfântul altar) rosteşte ectenia mare, după care cântăreţul citeşte starea întâia din Catisma a optsprezecea (Ps. 119-l33) din Psaltirea aşezată pe analog în mijlocul bisericii (sub policandru).

După aceasta, preotul rosteşte ectenia mică, iar cântăreţul citeşte starea a doua a Catismei a optsprezecea. Preotul zice din nou ectenia mică, după care cântăreţul citeşte starea a treia a Catismei. Când ajunge la cuvintele Închina-ne-vom la locul unde au stat picioarele Lui..., le rosteşte mai rar şi mai apăsat; din altar se sună clopoţelul, se face tăcere şi cântăreţul îngenunchează împreună cu credincioşii din biserică. (În timpul acesta, preotul duce Sfântul Agneţ de la Sfânta Masă la proscomidiar; dacă nu există paracliser, cântăreţul însuşi merge atunci înaintea preotului, cu lumânarea aprinsă în stânga şi cu cădelniţa în dreapta, cădind spre Sfântul Agneţ). După ce se sună clopoţelul pentru a doua oară, cântăreţul (ca şi credincioşii) se ridică şi citeşte restul stării a treia din Catismă, până la sfârşit.

Apoi preotul rosteşte ectenia mică, după care cântăreţul cântă Doamne, strigat-am... pe glasul stihirilor din Triod şi cântă cele 3 stihiri de acolo, şi 3 de la Minei, cu Slavă... Şi acum...

Preotul face vohod (ieşirea cu cădelniţa) şi,după ce zice: Înţelepciune, drepţi!, cântăreţul citeşte: Lumină lină... (caută la rânduiala Vecerniei, ).

Apoi preotul: Să luăm aminte! Pace tuturor.

Cântăreţul: Şi duhului tău.

Preotul: Înţelepciune. Să luăm aminte!

Cântăreţul cântă Prochimenul din Triod.

Preotul: Înţelepciune.

Cântăreţul: Din cartea... citire.

Preotul: Să luăm aminte!

Cântăreţul: citeşte prima Paremie din Triod.

Preotul (diaconul): Înţelepciune.

Cântăreţul cântă al doilea Prochimen din Triod.

Apoi diaconul (iar în lipsa lui, cântăreţul însuşi) rosteşte cu glas înalt şi răspicat: Porunciţi.

Preotul (făcând cruce cu sfeşnicul şi cădelniţa, din faţa Sfintelor Uşi, întâi spre răsărit, apoi spre apus) zice: Înţelepciune, drepţi. Lumina lui Hristos luminează tuturor.

Cântăreţul citeşte îndată a doua Paremie din Triod (iar dacă e o sărbătoare care are Paremiile ei la Minei, se adaugă şi acelea),

Apoi preotul, cu cădelniţa în dreapta, cântă rar, pe glasul 1, cădind spre Sfânta Masă: Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta. Ridicarea mâinilor mele, jertfă de seară. Cântăreţul (credincioşii) repetă aceeaşi cântare.

Preotul rosteşte stihurile rânduite (vezi Liturghierul), iar după fiecare stih cântăreţul cântă (mai repejor) Să se îndrepteze rugăciunea mea... După ce preotul a rostit Slavă... Şi acum..., cântă el însuşi pentru ultima oară: Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta, iar cântăreţul continuă: Ridicarea mâinilor mele, jertfă de seară. La ultimele trei cuvinte ale cântării, preotul, cântăreţii şi credincioşii fac câte trei metanii mari.

Dacă e o sărbătoare care are Apostol şi Evanghelie, se citesc acum Apostolul şi Evanghelia, cu rânduiala ştiută. Dacă nu, preotul rosteşte îndată ectenia întreită (Să zicem toţi din tot sufletul şi din tot cugetul nostru...), apoi ectenia pentru catehumeni; Rugaţi-vă, cei chemaţi, Domnului, la care, din miercurea săptămânii a patra a Postului Mare, se adaugă ectenia deosebită pentru cei către luminare: Rugaţi-vă cei către luminare, Domnului... şi celelalte, precum se arată pe larg în Liturghier.

După ecfonisul preotului După darul Hristosului Tău..., cântăreţii cântă următorul

Heruvic

Glasul 1:

Acum Puterile cele cereşti, împreună cu noi, nevăzut slujesc; că iată, intră Împăratul slavei, iată Jertfa cea de taină, săvârşită, se înconjură...

Acum se sună clopoţelul în sfântul altar, cântăreţul şi credincioşii îngenunchează, iar preotul face ieşirea cu Sfintele Daruri, în cea mai deplină tăcere. După intrarea preotului în sfântul altar, se sună din nou clopoţelul, iar cântăreţul (cel din strana stângă, dacă sunt doi), se ridică şi cântă partea a doua a Heruvicului:

... Cu credinţă şi cu dragoste să ne apropiem, ca părtaşi vieţii celei veşnice să ne facem. Aliluia, Aliluia, Aliluia.

La ultimele trei cuvinte ale cântării, preotul, cântăreţii şi credincioşii fac trei metanii mari, iar în mănăstiri, călugării le fac cu capul descoperit.

Apoi preotul (diaconul): Să plinim rugăciunea noastră cea de seară, Domnului...

După ecfonisul preotului: Şi ne învredniceşte pe noi, Stăpâne.., cântăreţul cântă, împreună cu credincioşii, sau rosteşte singur: Tatăl nostru...

Preotul: Că a Ta este împărăţia...

Cântăreţul: Amin.

Preotul: Pace tuturor.

Cântăreţul: Şi duhului tău.

Preotul: Capetele voastre...

Cântăreţul (rar): Ţie, Doamne.

Preotul: Cu darul şi cu îndurările...

Cântăreţul: Amin.

Preotul: Să luăm aminte! Cele mai înainte sfinţite...

Cântăreţul: Unul sfânt, unul Domn, Iisus Hristos, întru slava lui Dumnezeu-Tatăl, Amin.

Şi în timp ce preotul se împărtăşeşte în sfântul altar, după rânduială, cântăreţii cântă:

Chinonicul

Gustaţi şi vedeţi că bun este Domnul. Aliluia, Aliluia, Aliluia.

Apoi preotul (diaconul): Cu frică de Dumnezeu...

Cântăreţul: Bine voi cuvânta pe Domnul în toată vremea, pururea lauda Lui în gura mea.

Preotul (după ce a împărtăşit pe credincioşii pregătiţi pentru aceasta, dacă sunt): Mântuieşte, Dumnezeule, poporul Tău...

Cântăreţul: Pâinea cea cerească şi paharul vieţii gustaţi şi vedeţi că bun este Domnul. Aliluia, Aliluia, Aliluia.

Preotul: Totdeauna, acum şi pururea...

Cântăreţul: Amin.

Şi dacă au fost credincioşi care s-au împărtăşit, citeşte îndată:

Să se umple gurile noastre de lauda Ta, Doamne, ca să lăudăm slava Ta, că ne-ai învrednicit pe noi a ne împărtăşi cu Sfintele, cele fără de moarte, preacinstitele şi de viată făcătoarele Tale Taine. întăreşte-ne pe noi întru sfinţenia Ta; toată ziua să ne învăţăm dreptatea Ta. Aliluia, Aliluia, Aliluia.

Apoi preotul (diaconul) ectenia: Drepţi, primind...

Preotul: Cu pace să ieşim.

Cântăreţul: Întru numele Domnului.

Preotul (diaconul): Domnului să ne rugăm.

Cântăreţul: Doamne, miluieşte.

Preotul citeşte Rugăciunea Amvonului.

Apoi cântăreţii cântă: Fie numele Domnului binecuvântat... (de trei ori cu metanii).

Preotul: Binecuvântarea Domnului peste voi... şi face otpustul (apolisul), după rânduiala arătată în Liturghier.

 

 

 

 



[1] Când se face Priveghere (la mănăstiri), Veniţi să ne închinăm... se cântă pe glasul al 8-lea, precum se arată în cărţile de psaltichie (la Anixandare).

[2] în Postul Mare, precum şi în restul anului, când nu se citeşte înainte Miezonoptica, citeţul zice: Amin. Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie, împărate ceresc..., şi celelalte rugăciuni începătoare. Că a Ta este împărăţia..., Doamne miluieşte (de 12 ori), Veniţi să ne închinăm..., cu psalmii care urmează.

[3] Când se face slujbă cu Priveghere (ca în mănăstiri), toată partea de până aci a Utreniei nu se citeşte şi nici binecuvântarea pentru începutul Utreniei (Slavă Sfintei... Treimi...) nu se mai dă, căci ea s-a zis încă de la începutul Vecerniei; în acest caz, îndată după ce preotul face sfârşitul Litiei cu Binecuvântarea Domnului peste voi..., cântăreţul răspunde: Amin. Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu... şi citeşte cei şase psalmi ai Utreniei.

De asemenea, în timpul de la Duminica Tomii până la înălţarea Domnului, atât în zilele de sărbătoare, cât şi în cele de lucru, Utrenia se începe direct cu Slavă Sfintei... Treimi... ;după care se cântă Hristos a înviat... (de 3 ori), în timp ce preotul face cădirea mare şi apoi cântăreţul (în mânăstiri cel mai mare, dacă vrea) începe citirea celor şase psalmi cu Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu...

[4] Să se ştie că în Duminica Floriilor, Duminica Tomii şi Duminica Rusaliilor nu se cântă Antifonul şi Prochimenul glasului de rând al Octoihului, ci Antifonul 1 al glasului al 4-lea şi Prochimenul sărbătorii, deoarece acestea sunt praznice.

[5] În cursul anului bisericesc Catavasiile se cântă astfel:

a) de la 24 august la 21 septembrie (inclusiv), Catavasiile înălţării Sfintei Cruci: Cruce însemnând Moise...;

b) de la 22 septembrie la 20 noiembrie, Catavasiile Buneivestiri: Deschide-voi gura mea... (între 8-20 noiembrie cu unele adaptări la sărbătoarea Intrării în biserică a Maicii Domnului);

c) între 21 noiembrie - 30 decembrie, Catavasiile Naşterii Domnului: Hristos Se naşte, slăviţi-L...;

d) între l - l4 ianuarie, Catavasiile Botezului: Fundul adâncului l-a descoperit...;

e) între 15 ianuarie - 9 februarie, Catavasiile întâmpinării Domnului: Pământul cel roditor de adâncime...;

f) între 10 februarie şi Duminica Floriilor, Catavasiile Buneivestiri, cu excepţia Duminicii Fiului Risipitor, a lăsatului sec de carne, a lăsatului sec de brânza, Duminica I-a şi a III-a din Postul Mare, care au Catavasii speciale, în Triod;

g) între Paşti şi Înălţare, Catavasiile Paştelui: Ziua învierii...;

h) între Joia Înălţării şi Sâmbăta I-a după Rusalii, Catavasiile Rusaliilor: Cu Dumnezeiescul nor acoperit fiind gângavul...;

i) între Duminica I-a după Rusalii (a Tuturor Sfinţilor) şi 1 august, Catavasiile Buneivestiri;

j) între 1 şi 14 august, Catavasiile Crucii: Cruce însemnând Moise...;

k) între 15 şi 23 august, Catavasiile Adormirii Maicii Domnului: Cea împodobită cu dumnezeiască slavă...

[6] În unele biserici de enorie (mai ales la oraşe), Catavasiile se cântă una după alta, fără a fi întrerupte prin ecteniile şi cântările care se pun de regulă după Cântarea a 3-a şi a 6-a.

[7] În duminicile Triodului şi ale Penticostarului (afară de Duminica Mironosiţelor şi cea a Tuturor Sfinţilor), precum şi în Duminica Sfinţilor Strămoşi şi cea a Părinţilor după trup ai Domnului, în locul Stihirii Evangheliei Învierii de rând se cântă stihira respectivă de la Slavă... a Laudelor, din Triod sau Penticostar (sau Mineiul pe Decembrie), iar Stihira Evangheliei Învierii de rând se cântă (în mânăstiri) după otpustul Utreniei (la Slavă... a Litiei Utreniei).

[8] În practica celor mai multe biserici de enorie din Muntenia, Oltenia şi Transilvania, preotul nu mai zice cele două ectenii de la sfârşitul Utreniei, ci îndată după troparul învierii, se face apolisul Utreniei, iar uneori se suprimă şi apolisul, începându-se îndată Sfânta Liturghie.

[9] Toate acestea se cântă şi în ziua odovaniei (încheierii) praznicu-lui respectiv.