În luna octombrie în 26 de zile Biserica Ortodoxă îl prăznuieşte pe Sf. Mare Mucenic Dimitrie. Crescut şi educat în religia creştină în timpul încă al persecuţiilor împăraţilor romani împotriva creştinilor, Dimitrie este numit de împăratul Maximian succesor al tatălui său ca şi proconsul al oraşului Tesalonic. Printre atribuţiile sale era tocmai şi aceea de a-i forţa pe cei ce mărturiseau credinţa creştină să se lepede şi să se închine zeilor păgâni.
Ajuns în Tesalonic ca şi proconsul, Dimitrie îl mărturiseşte pe Hristos cel Înviat şi îi îndeamnă pe tesaloniceni să îmbrăţiseze noua credinţă. Ca şi Sf. Pavel oarecând, Dimitrie se arată un adevărat Apostol al cetăţii Tesalonicului. Nici venirea împăratului în Tesalonic nu îl face să-şi schimbe atitudinea, deşi ştia că pedeapsa va fi închisoarea sau chiar moartea. Ucenicul său Nestor, cu binecuvântarea primită de la Sf. Dimitrie, reuşeşte să-l biruie pe vestitul luptător Lie, stârnind mânia împăratului. Ca mulţi alţi creştini, Dimitrie şi Nestor sunt condamnaţi la moarte pentru curajul de a-l fi înfruntat pe împărat şi mărturisirea credinţei în Hristos.
Istoria muceniciei Sf. Dimitrie este una cunoscută tuturor creştinilor. Cu toţii ştim de prigoanele împotriva creştinilor din primele secole după Hristos, cu toţii cunoaştem fervoarea acelor creştini care îşi mărturiseau credinţa în Hristos ca Dumnezeu care ne mântuie, cu preţul suferinţei şi al morţii. Iar acest preţ era pe măsura jertfei Mântuitorului însuşi pentru noi.
Cum înţelegem noi să-l mărturisim pe Hristos astăzi? Trăim într-o lume liberă unde nu avem a ne teme nici de împărat, nici de slujitorii lui. Nu avem a ne teme aşadar pentru viaţa noastră. Am putea crede atunci că mărturisirea credinţei creştine este lipsită de pericol. Şi totuşi ne întrebăm prea rar cum îl mărturisim pe Hristos în lumea noastră. Uităm prea repede cuvintele Mântuitorului însuşi care ne îndeamnă la mărturisire: „Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, care este în ceruri.” (Matei, 10, 32). Şi mai ales uităm avertismentul care urmează: „Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, şi Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri.” (Matei 10, 33).
Exemplul mărturisirii credinţei creştine înaintea împăratului de către Sf. Dimitrie nu este, aşadar, o frumoasă istorisire de curaj, bună pentru manualele de istorie. Este împlinirea vieţuirii creştine care cere mărturisire. Indiferent de loc şi timp, creştinul se descoperă pe sine în măsura în care are curajul mărturisirii. Cuvintele Mântuitorului sunt clare şi nu se lasă interpretate de noi după bunul plac.
Să le ascultăm din nou şi să ne întrebăm cum îl mărturisim pe Hristos înaintea oamenilor pentru a avea parte de mărturisirea Lui înaintea Tatălui ceresc.
† NICOLAE
