În fiecare an, la 14 octombrie, Biserica Ortodoxă de pretutindeni prăznuieşte pe Cuvioasa Maica Parascheva. În chip deosebit ea este cinstită în Moldova, întrucât de 350 de ani moaştele ei se găsesc la Iaşi. Este cunoscută în popor şi sub numele de “Sfânta Vineri” sau “Vinerea Mare”.
Cuvioasa Parascheva a trăit în prima jumătate a secolului al XI-lea. Crescută într-o familie creştină, în satul Epivat în Tracia, în apropiere de Constantinopol, se spune că la 10 ani a auzit într-o biserică îndemnul Mântuitorului : Oricine voieşte să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea sa şi să-Mi urmeze Mie (Marcu 8, 34). Şi a început să se lepede de sine împărţind cele ce avea săracilor. Mai apoi a luat calea retragerii din lume, îndreptându-se mai întâi spre Constantinopol, apoi spre o mânăstire din Pont, iar apoi spre pustiul Iordanului, în Ţara Sfântă. Mitropolitul Varlaam al Moldovei în Cazania sa, tiparită la Iaşi în 1643, spune ca acum nu mai avea grijă “nici de veşminte şi de aşternuturi, nici de mâncări şi de mese, nici de casă sau slujnice, ci numai de curăţia sufletului şi de răspuns judeţului ce va să fie”.
Pe la 25 de ani, în vis, un înger i-a descoperit chemarea dumnezeiască de a se întoarce în ţinutul ei pentru a-şi da obştescul sfârşit. Şi, conform viziunii, se întoarce în satul Epivat şi trece din această viaţă neştiută de nimeni. Dar Dumnezeu rânduieşte să o preaslăvească şi, în chip minunat, trupul ei neputrezit şi binemirositor este descoperit şi aşezat cu cinste în Biserica Sf. Apostoli din Epivat.
Sfintele ei moaşte au rămas vrea două sute de ani în Epivat, iar apoi au fost mutate mai întâi la Târnovo, capitala imperiului romano-bulgar, apoi la Belgrad, Constantinopol, pentru a ajunge în cele din urmă, în 1641, în timpul domnitorului Vasile Lupu, la Iaşi. Şi de atunci Sf. Parascheva ocroteşte Moldova şi aduce alinare celor ce se pleacă şi sărută cu credinţă sfintele ei moaşte.
Viaţa Cuvioasei Parascheva pare a nu descoperi nimic senzaţional. Şi totuşi sfintele ei moaşte dovedesc că a fost o sfântă. Adică a trăit o viaţă dăruită lui Dumnezeu, a renunţat la lumea aceasta pământească pentru a o dobândi pe cea cerească. A trăit neştiută de oameni, dar ştiută de Dumnezeu, a petrecut puţin pe acest pământ, dar a dobândit veşnicia celor ce sunt aproape de Dumnezeu. A ascultat îndemnul Mântuitorului de a-i urma şi a dovedit prin viaţa ei că cine îşi pune sufletul pentru Hristos şi pentru Evanghelie, acela îl va scăpa, îl va mântui (Marcu 8, 35).
Se cuvine să o cinstim pe Cuvioasa Parascheva reflectând atent la ceea ce dorim să facem cu viaţa noastră. Şi să înţelem şi să dorim calea de urmat pentru a ne salva şi noi sufletele.
† NICOLAE
